I-am dat unui prieten din versurile mele
Citindu-le, să-mi spună ce crede despre ele.
Dar el, stăpîn pe sine, creionul cînd şi-a scos
Ideile-n poeme au apărut pe dos.
Se duse dracu ritmul şi versul cu picioare,
Ideea n-are capăt, nici coadă nu mai are,
Văd bine cum se-ncurcă şi-ncerc să le dezleg,
Din propriile-mi versuri nimic nu înţeleg.
Imaginile-s moarte, metafora e lipsă,
De stil nici vorbă nu e, alunecă-n eclipsă...
Mă uit la om ca prostul şi văd că-i fericit:
Poemele din carte pe toate le-a stîlcit.
Îi spun apoi în glumă: sînt bine prelucrate
Mai strălucită formă, desigur, nu se poate.
De lecţia primită, de-acuma sînt pătruns –
Le-ai prelucrat cu artă, le-ai şlefuit de-ajuns
Cum numai un maestru e-n stare să le lase
Din tot ce scrise lumea sînt cele mai frumoase.
Acum eu cred că-i timpul să căutăm un loc
Şi cu paharu-n mînă să ne urăm noroc.
(Perpetuum comic ’88, pag. 162)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu