Mai poftiţi pe la noi!

        — Aaaa!... Bună ziua! Bună ziua!... Ce mai faceţi? Bine aţi venit pe la noi! Cu ce să vă servim?!... Avem o incoloră şi fără miros de vă lasă... praf! Pentru dumneavoastră: orice, la orice oră!... Vă rog, poftiţi! Aşa, pe aici! Aa! Şi tovarăşu’; sigur, şi tovarăşu’, că, văd, nu sînteţi singur! Aşa-i, singurătatea nu e bună!...
        — ...!
        — Cum?! Nu mă cunoaşteţi?! Păi, eu vă cunosc! Şi încă ce bine!... Melcuşor, ăl’ de s-a debarcat pentru că nu l-au mai primit pe vas, are un văr care ţine o soră de-a unuia ce zice că e şef printre şefii cei mari ai dumneavoastră,... şi, cînd trece pe aici, cam la două seri, mai scapă cîte o vorbă-două şi am auzit şi despre... Zice Melcuşor:  „...e un tip înalt, blond, şi cu ochi albaştri ca cerul, vara, cînd plouă şi se răsuceşte porumbul pe cîmp iar prigoria strigă a pagubă". Sigur! Dumneavoastră sînteţi! V-am recunoscut! Aaaa! Bine aţi venit! Ştim noi. Sînteţi ocupat. Aveţi probleme multe, multe, multe... Nu vă puteţi permite să pierdeţi timpul, aşa la un păhărel, pe cine ştie unde! Luaţi loc! Vă rog!... Aşa!... Ce ziceţi, e plăcut în salonaşul nostru, nu?! De! îl rezervăm şi noi pentru.... ocazii.
        — ...!
        — Vine incolora; imediat vine! Simplă, dublă, cum doriţi? Eu vă ofer din toată inima, ca vă asigur, am o inima cît o sfeclă, cînd e cazul... Ştiţi dumneavoastră!... Două duble, cu brifcor, ... lichidul acela enigmatic din ultimul timp, care amînă plecările acasă. Tachete! Ia vino-ncoa’, băiete! Azvîrle, repede, trei duble aici şi dispari! Dar să nu cumva sa te prind că umbli brambura, de la un sector la altul, să ciripeşti ceva, ca tovărăşii vor să facă un control, astăzi, la noi în unitate, şi trebuie să fie, neapărat... inopinat. Ai înţeles?!
        Mă iertaţi, văr rog! Vin imediat...
        — Alo! Alo!! Alo!!! I.G.C.-ul? Alo! I.G.C.-ul?!... Cu şeful secţiei, vă rog! Alo!... Măi, Făzănici, mă, sînt aproape şase zile de cînd n-ai mai luat gunoiul de la mine! Nu mai am unde-l pune! Fă ce-i face, azi, acum, şi vino, trimite pe cineva!... Luaţi-l, bă! Am control şi dau de belea, precis. E unul d-ăla mare; gae borţoasă, blondă, care doar suflă. N-a scos o vorbă, mă! Sînt un om pierdut, dacă nu vii!... Lasă, lasă asta! Sînt şaişpe tomberoane; ş-am mai scăpat şi cîteva sticle pline şi cîteva conserve bune prin ele... Trimite, mă, repede, pe cineva, cu hardughia aia mare, că altfel e jale!...
        — Şi, ziceaţi, în control, nu?! Cum?! Sigur că nu!... Stăm bine, să ştiţi! Avem noi grijă; ce să ne mai poarte şi alţii! Vorba proverbului cu paza bună şi primejdia rea! Dar ce vorbesc eu?!... Prostii! Să trăiţi, tovarăşe şef! Şi dumneavoastră să trăiţi!... Şi mai poftiţi pe la noi! Măcar, la o săptămînă, o dată! Că aşa mai coborîm şi noi cu picioarele pe pămînt, ne mai dezmorţim umerii şi alte oase, şi, sigur, scăpăm şi de cele şaişpe tomberoane afurisite care blochează şi spaţiul din boxa şi picul de bunăvoinţă al noului igienist din sectorul nostru...

(Perpetuum comic ’88, pag. 161)