Controlul

La intrarea într-un orăşel, un agent de circulaţie opreşte un autoturism.
Un control de rutină.
        AGENTUL: Bună ziua! Sînt locotenent Dumitru Ion, vă rog să prezentaţi actele la control!
        CETĂŢEANUL: Să trăiţi! Cu plăcere.
        ...(I le dă pe geam.)
        AGENTUL: Ştiţi de ce v-am oprit?
        CETĂŢEANUL (zîmbind larg...): Nu...
        AGENTUL: Cu ce viteză trebuie să circulaţi în localitate?
        CETĂŢEANUL: Aşa mă luaţi!? Îmi pare rău! Lucrul ăsta îl ştiu şi copiii... (Speriat.) Cu 60! Înseamnă că eu, în mod sigur, am avut 70!!
        AGENTUL (surprins): De unde ştiţi?
        CETĂŢEANUL: Deformaţie profesională. Sînt chelner şi întotdeauna adaug 10 în plus.
        AGENTUL: 10?!
        CETĂŢEANUL: 10 la ce-o fi: lei, kilograme, kilometri...
        AGENTUL: Serios?
        CETĂŢEANUL: Mi-a intrat în sînge. Fără să vreau, adaug!
        AGENTUL: Să ştiţi că nu e vorba doar de 10 kilometri!
        CETĂŢEANUL: Îmi pare rău! Mai mult de 10 nu pun niciodată. Adaug, recunosc, dar decent. Sînt un om de bun simţ.
        AGENTUL: Aţi trecut prin faţa unui indicator de limitarea vitezei. De ce nu aţi redus viteza?
        CETĂŢEANUL: Eu nu-mi fac chip cioplit. Sînt ateu! Reduc viteza doar atunci, cînd văd agentul de circulaţie. În semn de stimă şi respect. Reciproc!
        AGENTUL: Aţi trecut cu 70 de kilometri pe oră, în timp ce indicatorul limita viteza la 30!!
        CETĂŢEANUL: Serios? (Admite.) Bine! Plătesc! Ia darul! (Sughite.)
        AGENTUL: Dumneata conduci şi sub influenţa alcoolului?
        CETĂŢEANUL: Pardon. Alcoolul conduce sub influenţa mea!
        AGENTUL: Vă rog să coborîţi din maşină.
        CETĂŢEANUL (tot la volan): Bine, dar să rezolvăm repede, tovarăşe căpitan. Vă invit la locuşorul meu de muncă, la Vadul Moţilor. E un locuşor modest, intim, plăcut... Vă rog, am o dimineaţă grea!
        AGENTUL: Dimineaţă?!
        CETĂŢEANUL: Da.
        AGENTUL: E ora opt seara, tovarăşe.
        CETĂŢEANUL (coboară): Măi, parcă ar fi seară!... Al dracului! Cred că n-a fost curat coniacul... Iar au pus ăştia ceva chimicale în el... Altfel, nu-mi explic...
        AGENTUL (scoate o fiolă dintr-o valiză diplomat): Trebuie să suflaţi în fiolă!
        CETĂŢEANUL: Nu-s dintre ăştia care suflă... (îi oferă fiola.) Plătesc amenda. Recunosc... Mergem la locuşorul meu de muncă...
        AGENTUL: Suflaţi, vă rog!
        CETĂŢEANUL: Pe răspunderea dumneavoastră! Eu nu risc.
        AGENTUL: Ce să riscaţi?
        CETĂŢEANUL: Dacă sărim în aer?!
        AGENTUL: Nu am chef de glume.
        CETĂŢEANUL (a suflat): Nu e uşor nici să sufli...
        AGENTUL: S-a înverzit. Priviţi!
        CETĂŢEANUL: Înseamnă că e o fiolă de bună calitate.
        AGENTUL: Vă reţin permisul şi vă întocmesc dosar.
        CETĂŢEANUL: Tovarăşe maior, fratele meu mai mic are de azi dimineaţă un băiat. Un fecior. Am fost cu el la spital. Am strigat din curte, de jos în sus, la o cucoană: „Tovarăşa, fii bună şi întreabă ce are Maria Pop: băiat sau fată?!" Am aşteptat în curte, în timp ce mai strigau şi alţii, de jos în sus. A venit tovarăşa şi a strigat de sus în jos: „Maria Pop are un băiat de 4,100 kilograme!" Aici, gramajul e sigur, nu se umblă la el!! Vă închipuiţi ce bucurie? Mare! Am băut ceva... Era normal...
        AGENTUL: Trebuie să lăsaţi maşina aici.
        CETĂŢEANUL: Ştie ea drumul. (Mîngîie maşina.) Se duce singură pînă acasă. Ocoleşte şi gropile!
        AGENTUL: Aţi mai avut suspendat permisul?
        CETĂŢEANUL: Da, tovarăşe maior. Mi-a sărit un copac în faţă! Şi nu avea nici ochi de pisică!
        AGENTUL: Daţi-mi, vă rog, cheile maşinii!
        CETĂŢEANUL: Mergem la locuşorul meu de muncă. Să vedeţi ce bine o să ne simţim.
        AGENTUL (vrea să urce la volan, dar descoperă înăuntru o femeie): Bună-seara. E soţia dumneavoastră?
        CETĂŢEANUL (cu greu): Da...
        AGENTUL: Vreţi să-mi daţi buletinul? (Cetăţeanul dă greu buletinul.) Strada Detunata, bloc OD-3, scara 4, etaj V, apartamentul 111. Vă duc acasă!
        CETĂŢEANUL: Nu! Nu acasă!
        EA: Eu vin pe jos... Mă mai plimb...
        AGENTUL: Nu vă putem lăsa noaptea singură... De ce tremuraţi?
        CETĂŢEANUL: E fricoasă... e o copilă...
        AGENTUL: Aţi fost împreună?
        CETĂŢEANUL: Da. Am scos-o la aer...
        AGENTUL: De unde veniţi?
        CETĂŢEANUL: Aşa... din plimbare...
        AGENTUL: Sînteţi soţia dumnealui?
        EA: Păi, mă mai ducea la Popasul căprioarelor?!
        CETAŢEANUL: Actele şi soţia legală le păstrez cu grijă acasă! Eu ţin la lucrurile de valoare.
        AGENTUL: Ziceaţi de spital, de nepoţel...
        CETĂŢEANUL: Am fost şi acolo. Pe urmă am luat-o pe fata asta de bucurie. E o fată bună, are doar 17 ani!
        EA: Bună-seara. (Dispare în noapte,)
        CETAŢEANUL: Aţi speriat-o...
        AGENTUL: Vă rog să urcaţi. Permisul rămîne la mine.
        CETĂŢEANUL: Nu s-ar putea să rămînă al soţiei?!... Unde mergem?
        AGENTUL: La locuşorul celor ce săvîrşesc abateri ca dumneata...
        CETĂŢEANUL: Mai daţi-mi o şansă...
        AGENTUL: Şi pedeapsa este o şansă!

(Perpetuum comic ’85, pag. 75)