Adio, că văd bine cine-mi eşti!
Am ros, cîntîndu-ţi, lira lui Apollo.
Nu mă mai pupi tu de aici încolo, -
Doar poate la calendele greceşti!
Decît cu tine, e mai bine solo,
pierdut la margine de Bucureşti,
să pescuiesc, cu braconierii, peşti,
sau, cu mucoşii, să joc vesel polo.
Căci tu mi-ai pus, şireată, scrum în rom
ca, beat fiind, să-mi umbli-n buzunare
Crezînd că dai peste o sumă mare.
Puteam să fiu, desigur, galanton
dar m-ai dezamăgit pe-o viaţă-ntreagă.
Adio, Miţo dragă!
Inculta
Noi ne-am iubit focoşi v-o patru zile
dar iată azi constat că eşti incultă.
Pînă la urma urmei, - ia-n ascultă:
citit-ai tu „Balade şi Idile"?
Sau ştii tu cine fuse maica Smara
care-l iubea pe Iorga (dar discret)
Ştii tu că şi eu mă visez poet
şi-mi pierd cu scîrţa-scîrţa toată vara?
Deh! Completez şi eu, cu lira flancu’
poeţilor expuşi în galantar!
Dar dacă-ai şti tu cine-i Traian Iancu
şi ce înseamnă „Fondul literar"
m-ai săruta cu patimă mai multă,
mi-ai face poate chiar copil din flori
cu care să mă duc la şezători
prin întreprinderi. Însă eşti incultă.
Vezi, fa? Încă pe cînd erai fecioară
ar fi fost necesar să mai citeşti, –
poate că astfel ai fi scris poveşti
pentru copii. Legende, bunăoară.
Dar, vai!, e prea tîrziu. Ne despărţim.
Nu plînge dragă. Nu mai fă teatru.
Mai bine bea aici un vin pelin
Iar mîine ne vedem la ora patru!
(Perpetuum comic ’85, pag. 20)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu