NAE: Nu-i aşa, frate Gogule, că e plăcut să mănînci la restaurant, să fii servit prompt şi curat? În caz că ospătarul te cunoaşte, fiindu-i client vechi, te simţi ca acasă. Deşi...
GOGU: Ce vrei să spui cu asta?
NAE: Altceva e să ai căminul tău, casa ta, masa ta, nevasta ta. Nimic nu poate înlocui tihna şi comoditatea căminului conjugal. Vii acasă, obosit, nevasta îţi serveşte o mîncare caldă, îţi...
Se afișează postările cu eticheta Mircea Şoncuteanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Şoncuteanu. Afișați toate postările
Povestea unui mare succes
Mihai Mateuţ, om simplu şi harnic, din popor, a fost numit şeful unei noi unităţi de preparare şi desfacere a gogoşilor şi plăcintelor. Stimulat de onoarea acordată, Mateuţ a pornit hotărît la lucru, vrînd să aibă o unitate model, unică în oraş şi împrejurimi. A urmărit personal, zi de zi, munca tîmplarilor, a vopsitorilor, a meşterilor specialişti în fier forjat, a pictorilor...
Mic pseudo-tratat de teoria şi practica criticii şi autocriticii
Am constatat cu mîhnire şi diverse prilejuri că unii calcă în străchini cînd vine vremea să critice şi să se autocritice. Întrucît ne doare oceanul de neştiinţă în care se zbat aceşti indivizi neajutoraţi (altfel oameni de toate isprăvile), le sărim în ajutor dezinteresat cu niscai sfaturi teoretico-practice, care le vor fi de un (i)real folos.
CAPITOLUL I
CRITICA
Definiţie....
Laudă amplă
Laudă-n veci lui moş Vasile Ţîrca,
albit de ani ca semnul de-ntrebare,
el care foarte mare grijă are
de tot ce se întîmplă azi la Bîrca.
Au vrut, demult, duşmanii să-l omoare,
i-au strecurat sub cuverturi năpîrca
acelui cetăţean muncind cu sîrg ca
să nu existe...
Microsioane cu măsea
La noi în sat bărbierul nu numai că bărbierea pe cine se nimerea în special duminica, dar mai scotea şi cîte-un dinte, şi cîte-o măsea, depinde de mintea celuia care cerea acest lucru. Aşa se face că veni la noi acasă şi după ce trase cu bunicu’ două stacane de vin din...
Simţul răspunderii
Clocotea Zmeu. Îi fierbeau creierii de-atîtea gînduri şi-i zvîcneau tîmplele. Simţul răspunderii îi apăsa umerii: trebuia să ia o hotărîre. Odată luată, şi-o schimba cu repeziciune, de teama subalternilor. Aveau ei un fler anume în a o ghici. Se citea pe feţele lor. Cînd...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)