* Scriitorul care spune dinainte ce are de gînd să facă e ca bucătarul care ridică prea curînd capacul de pe cratiţă: tot aburul se iroseşte.
* Perioada în care un scriitor nu este cunoscut sau cea în care nu a scris încă nimic sau, mai curînd, nici nu a început să se gîndească la scris este perioada lui cea mai bună.
...
Se afișează postările cu eticheta Perpetuum comic ’89. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Perpetuum comic ’89. Afișați toate postările
Directorul şi interpretul
Ne aflăm la o şedinţă. Eu stau pe scaun şi ascult. Vorbeşte directorul. Rosteşte cîteva propoziţii, apoi tace şi se aşează. Tovarăşul de lîngă el, care a luat tot timpul notiţe, se ridică în picioare şi zice: „Ceea ce vrea să spună tovarăşul director e că..."
Directorul îl aşteaptă să termine şi îşi continuă discursul. Apoi tace din nou iar cel...
Vulpea păcălită
O vulpe nu ştiu unde-a auzit
Povestea cu ţăranul păcălit.
Drept care, stînd
Şi meditînd,
Conchise logic şi firesc
Că multe se cam potrivesc.
„Hm... e o baltă pe aici
Cu peşte mult... şi mari şi mici...
Nişte ţărani îi pescuiesc.
Ce-ar fi să-ncerc, poate-i prostesc!"
Deci, într-o zi, pe înserat,
Se prefăcu c-a decedat
Exact în drum,
Dar...
Perpetuum comic ’89 (poezie)
Nu numai omu-n lumea asta rîde!
Mai rîde şi momiţa, şi şacalul,
Rînjind - pantera, ori mînzeşte - calul,
Şi pardosul, şi linxul, cu-a lor rude!
Mai rîde-n icnete-necat măgarul,
Şi huhurezul, noaptea, ca un gîde,
Păunul scheaun, în cascade crude,
Balena-şi cască-n rîs mărgăritarul!
Mai rîde, cu un clinchet, cînd se-nnoadă
Chiar şarpele cu clopoţei - din coadă!
Rechinul...
Întrebări-ghicitori (pc89)
— Ce este înalt ca Turnul Eiffel şi nu cîntăreşte un gram?
— Umbra lui!
*
— Ce mîncare este lipsită de calorii?
— Cea pe care o mănînci cu ochii.
*
— Ce diferenţă este între o vacă pe păşune şi o fată care mestecă gumă?
— Fata...
Cu şi despre copii (pc89)
— Tăticule, 1000 de mărci înseamnă mult?
— Depinde dacă vrei să le cîştigi sau să le cheltuieşti.
*
— Vrei să-ţi vezi frăţiorul pe care l-a adus barza?
— Da, dar mai întîi vreau să văd barza care l-a adus pe frăţior.
*
— Ce face băieţelul?
...
O femeie minunată
— Am scos-o din mare pe femeia asta. Este aici, raportă poliţistul.
— I s-a făcut un consult medical? întrebă comisarul.
— Da. În procesul-verbal s-a consemnat că nu e nevoie de nici un tratament.
— Aduceţi-o aici!
Femeia intră în cameră. Din îmbrăcămintea ei...
Experienţa „pisica neagră”
Vă taie calea o pisică neagră. Mulţi oameni superstiţioşi văd în asta un semn al nenorocirii. E adevărat?
Un savant trebuie să asculte şi părerile pro şi pe cele contra, să analizeze scrupulos toate argumentele, să elucideze punctele obscure, să efectueze experienţele necesare.
Unghiul sub care pisica traversează drumul...
Grule
Tînărul scriitor Serghei Zernov se îndreaptă spre editură. Au trecut trei luni de cînd a predat primul său roman „Soartă plouată".
La editură l-a primit redactorul principal Kozelski, cunoscut printre debutanţi ca un om abordabil, înţelegător.
— Dragă Serghei Vladimirovici, am citit romanul dumneavoastră şi am rămas...
Anecdote VIII (pc89)
Sală de licitaţie; se strigă pentru un papagal: 500! 600! 700! 800! 1000! 1200! Domnul Dupont cumpără pasărea, pentru 1200 franci.
— Sper că şi vorbeşte, la preţul ăsta, se informează el.
— Bineînţeles că vorbesc, răspunde papagalul. Chiar eu sînt acela care a făcut să urce licitaţia!
*
...
Formula iubirii
Aş putea spune că sînt un om bine crescut şi că sînt, de asemenea, inteligent. Am citit mult, inclusiv cărţi. La şcoală am avut nota maximă la educaţie fizică. Se poate spune că viaţa îmi zîmbea deşi nu întotdeauna zîmbetul acela era de bucurie. Aşa, de exemplu, în ceea ce priveşte femeile nu am reuşit să obţin tot ceea ce am dorit, mai ales în viaţa de familie.
...
Exemplul personal
— Nu înţeleg ce funcţionar o mai fi şi ăsta. Nu stă nici măcar jumătate de oră pe loc. Tot timpul se fîţîie. Cînd pe coridor, cînd la bufet... Dacă-l cauţi la telefon nu-l găseşti niciodată. Uite, şi acum îl văd pe fereastră cum o întinde iar pe undeva. A dispărut după colţul străzii! Unde se duce în timpul orelor de muncă? Ce pot să-i fac? Dacă-i dau sancţiune ies vorbe...
Revista „Ariciul” R.S.S. Armenia oaspete la Urzica
(Perpetuum comic ’89, pag. 24...
Întîmplare
Nu de mult am cunoscut o fată. Cea mai frumoasă şi mai fermecătoare. De mult visam să mi se întîmple aşa ceva.
A doua zi mi s-a părut că are un umăr puţin cam strîmb.
În a treia zi am remarcat că avea un defect la picioare, stîngul era răsucit cum nu trebuia.
În a patra zi am constatat că...
Epigrame VII (pc89)
Către puritanii lingvişti
Vă întreb, în legătură
Cu reproşul ce-aţi rostit:
Cum să am o limbă pură,
După toate cîte-nghit?
Consolare
Omul de-i un animal
După tipicul model,
Va găsi pînă-n final
Un dresor şi pentru el.
Duşmanilor satirei
Oglinda pot s-astupe
Cu mîinile-amîndouă:
Ridicolul erupe
Şi dintr-un strop de rouă.
Eruditul
E-o-ntreagă...
Ciupercile
Dimineaţa, telefonul de acasă nu avea ton. A doua zi, văzînd că situaţia nu s-a schimbat, am telefonat de la serviciu, la deranjamente.
Şi-au notat reclamaţia. După două zile, telefonul era tot fără ton. La deranjamente n-am mai putut suna. Ce să fac, să încerc la şeful biroului de deranjamente, m-am gîndit.
După cîteva...
Anecdote VII pc89)
Sedaine, despre care contemporanii spuneau că scria la fel de prost în versuri ca şi în proză, trecind pe la editorul său, îl întreabă cum merge vînzarea cărţilor sale.
— Slăbuţ, răspunse acesta. Şi, văzînd că scriitorul se întunecă la faţă, îl linişteşte: Dar nu te descuraja, domnule Sedaine. Colegul dumitale, Pitard, vindea şi mai puţin. Cum...
Şoptitul
Şinii avea obiceiul să şoptească indiferent ce la urechea indiferent cui. Dacă mergea pe stradă cu două persoane, obligatoriu şoptea ceva la urechea uneia dintre ele. La şedinţe comunica în şoaptă lucruri senzaţionale vecinilor sau trimitea bileţele.
La ultima şedinţă am primit din spate un bileţel: „Demid, te felicit. Şinii". Am rămas nedumerit....
O lume miraculoasă
Alături de berea Budweiser, actorul este una dintre cele mai minunate creaţii de pe dolofana şi zbuciumata noastră planetă. Eu însumi am înscrisă această denumire profesională în legitimaţia de serviciu ca şi în inimă şi cunosc o mulţime de asemenea amărîţi, aşa încît mă voi feri din răsputeri să le aduc chiar şi cea mai neînsemnată critică — actorii fiind creaturi nobile,...
Cavalcada
Am fost invitaţi la o nuntă, la ora trei după masă. Ca să nu întîrziem, eu şi soţia, am plecat cu motocicleta. Pe drum soţia a privit ceasul spunînd că întîrziem. Am accelerat şi imediat am depăşit peste cincizeci de motociclete; cît pe ce să dobor o femeie cu un buldog.
— Hai să fim mai atenţi! — am reuşit eu să fac o observaţie.
...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)