De obicei sînt un bărbat liniştit, blajin. Dar la o lună, la un an o dată îmi ies din fire pentru un lucru de nimic şi-atunci mă leg de orice, devin certăreţ, mă ambalez şi spun vrute şi nevrute. Fireşte, în timpul crizei, provoc multe neajunsuri celorlalţi şi, în nouăzeci şi cinci la sută din cazuri, tot mie îmi fac cel mai mult rău. Aşa s-a întîmplat şi cu cearta iscată...
Se afișează postările cu eticheta Perpetuum comic ’91. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Perpetuum comic ’91. Afișați toate postările
Rătăcit în jungla numerelor
Nu, nu că n-aş şti unde mă aflu sau cum să ajung acasă de aici, ci pur şi simplu m-am rătăcit undeva, de-a lungul drumului.
Să mă explic: M-am născut cu un nume suficient de distinct, la care s-au adăugat două prenume cu nimic ieşite din comun. În privinţa aceasta deţin dovezi inatacabile. În timpul copilăriei am fost dezmierdat în tot felul,...
În concediu
Victor şi Amalia — cei doi mari actori — mi-au scris: „Cînd vei pleca în vacanţă să ne faci şi nouă, în trecere, o vizită." Eu le-am răspuns: „Zilele astea voi pleca din Madrid; nu ştiu exact cînd. Voi rămîne cu voi cîteva ore, între două trenuri". Am plecat din Madrid cu un expres, noaptea. Am dormit bine în tren. A doua zi de dimineaţă, liniştit şi odihnit, am ajuns într-o...
Pînă la revedere
Iubitule!
Ai plecat şi, acasă, deodată, totul a devenit plictisitor şi trist iar eu nu-mi puteam găsi locul. Priveam la fotoliul gol din faţa televizorului iar inima mi se strîngea ca într-un cleşte. Un singur lucru mă linişteşte: tu, în vremea asta faci baie, faci sport, citeşti — într-un cuvînt, îţi îmbunătăţeşti starea fizică şi sufletească...
...
Revista Szpilki (Polonia)
(Perpetuum comic ’91, pag. 24...
Vova şi Einstein
JURNAL INTIM
Săptămîna trecută, în curtea grădiniţei nr.6, a răsunat o explozie asurzitoare. Martorii au observat un bulgăre de foc ce s-a ridicat rapid spre cer şi a dispărut în nori. La faţa locului s-a găsit o lopăţică de copil şi un caiet ars uşor pe margini, aparţinînd unui oarecare Vova Bukin. Lectura lui a dezvăluit că era vorba de un jurnal. Iată cîteva pasaje...
Un trecător straniu
M-a oprit pe trotuar, atingîndu-mi curtenitor mîneca.
„Scuzaţi-mă, îmi permiteţi să vă pun o întrebare?"
„Bineînţeles, vă rog".
„Scuzaţi-mi, vă rog, deranjul, dar cît este ceasul?'
„Şaple şi un sfert. Dar de ce consideraţi că purtarea dumneavoastră...
Puiul de găină
Spărgînd coaja oului matern
Veni pe lume puiul de găină.
E mic şi peste puful lui se cern
Grăunţi de aur mici, ca de lumină.
Dar puiul nu-mplini o zi măcar
Şi admirînd cum tot cînta tăticu’
Ce-şi fîlfîia aripile pe-un par,
Îşi spuse: — Tlag şi eu un cu-cu-li-gu!
Doar numai să ajung pîn’ la prichici
Şi-acolo am să cînt pe note scurte
Şi toate vor privi...
O seară ratată
Îmi place nespus să mă recreez în chip civilizat. Să intru, adică, într-un mic restaurant, să ascult muzică, ce mai, să-mi tihnească şi mie o seară.
Uite, chiar aseară se contura o asemenea posibilitate. Cîrciumioara în care intrasem era, trebuie să v-o spun, foarte drăguţă, intimă, primitoare... Lista de bucate, mai ales, mi-a făcut o impresie...
Identificarea
Asemenea unui armoniu imens ce alerga afară, în noapte, scoţînd sunete răguşite, acceleratul se îndrepta spre nord. Un singur pasager coborîse în gară, tulburînd peisajul.
— Fiţi amabil să ne urmaţi!
— Poftim?!
— Vă rugăm.
— Dar, domnilor, pentru Dumnezeu! E o...
Audienţa
Am deschis uşa cabinetului şi am pătruns înăuntru. Şeful se ridică de la birou şi o porni în întîmpinarea mea. Păşea apăsat, cu capul sus, iar eu mă grăbeam spre a ajunge la locul de întîlnire, cu atît mai mult cu cît între noi doi se găsea o masă uriaşă de consiliu pe care trebuia s-o ocolesc. Mă văzui nevoit să zoresc pasul, deşi, de obicei mergeam foarte repede. Cam...
Eveniment istoric
Nava se îndrepta spre aterizare. Aveai impresia că aproape întreaga capitală a venit s-o întîmpine. Reporterii de la radio şi televiziune, ca şi ziariştii, erau cuprinşi de o emoţie febrilă.
— Din clipă în clipă vom asista la oprirea navei în faţa tribunelor şi vom vedea feţele lor! izbucni un reporter.
— Nava rulează...
Cuvîntul
Am fost trimis la o instituţie de stat în căutarea unui material pentru care redacţia mea făcuse de mult nenumărate demersuri. Traversînd cinci încăperi, care nu prezentau pentru mine nici un interes, am ajuns, în sfîrşit, la ghişeul în spatele căruia se vedeau vreo douăzeci şi ceva de oameni scriind de zor, ale căror chipuri degajau un nemaipomenit chef de muncă şi o oarecare...
Revista Ghimpul (Bulgaria)
(Perpetuum comic ’91, pag. 22...
Constatări statistice
În ultimii ani folosim frecvent termenul de economie. Economie de energie, de apă, de materii prime, de timp... Recent am făcut un calcul cum îmi împart zilele dintr-un an.
Am început cu concediul. Rămîn 337 de zile. Am scăzut zilele nelucrătoare, inclusiv sărbătorile, şi am ajuns la la 234 zile. Avînd în vedere diferite epidemii, în orice caz...
Afacerea Mutră de ţap
Demetrio Panadopo se prezintă în faţa unui tribunal maltez. Cere daune cu atîta insistenţă, încît îi agasează pe juraţi.
— Credeţi într-adevăr că afacerea merită atît zgomot pe cît faceţi?
— Domnule judecător, am fost calomniat! Insist cu toată tăria.
— Adversarul d-voastră susţine contrariul.
...
Din însemnările maiorului Thompson
(Autorul, folosindu-se de clasicul subterfugiu al „străinului - uimit-de-ce-i-văd-ochii" (în cazul de faţă, bătrînul şi şugubăţul maior de aţă englez Thompson), ia peste picior cîteva din slăbiciunile concetăţenilor săi.)
Zău aşa... Cum să defineşti nişte oameni care-şi petrec duminicile proclamîndu-se republicani şi săptămîna întreagă adorînd-o...
„Chipăruşul” revista tuturor românilor de peste Prut
(Perpetuum comic ’91, pag. 22...
Vecinii noştri
COMPUNERE LIBERĂ DE ZORIŢA ZORICI, ELEVĂ ÎN CLASA A I-A PRIMARĂ
Noi stăm la bloc. Noi avem mulţi vecini. Cei mai importanţi vecini ai noştri sunt tanti Rosa şi familia Petrovici. Ei stau la etajul şase, ca şi noi.
Tanti Rosa are apartamentul lîngă noi. Ea nu are bărbat şi trăieşte singură. Mama spune că ce-i trebuie Rosei un bărbat, de vreme...
Oldtimer
Situaţia imigranţilor nou-veniţi, lipsiţi de mijloace materiale care reprezintă în mod ciudat marea majoritate a cetăţenilor din Israel, nu este în nici un caz disperată. Există oameni care au venit în ţară cu un geamantan acum douăzeci de ani, iar astăzi tot mai posedă acest geamantan. Ei sînt aşa-numiţii „Oldtimeri", care au îndurat lucruri de neînchipuit pentru idealurile...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)