Parodii de Mircea Micu

Doină mică

TRAIAN IANCU

Foaie verde şi-o lalea 
Banii nu se fac aşa 
Stînd mereu în birt şi-a bea, 
Banii se fac la pădure 
Dacă culegi fragi şi mure 
Şi-apoi mîine dimineaţă 
Le vinzi fain în piaţă... 
Dacă vrei să faci parale 
Du-te în documentare, 
Dacă vrei să ai mens sana 
Nu bea ţuică ci bea... Sana! 
Ăsta-i, dragi confraţi, tipicu’ 
Care-l ţinem io şi Micu.

TEOHAR MIHADAŞ

Vine Ioan

Te voi găti acum ca pe-un leandru 
Să nu-ţi zărească pielea ta ca urda 
Con (fratele) Ioan şi Alexandru 
Care soseşte mîine de la Turda. 
O să te ducem şi la coafor 
Să-ţi dăm pe plete cu cromoplatine 
Căci dînsul vine tocmai din Bosfor 
Şi ne aduce Uzo şi măsline. 
O să îngenunche-n faţa ta 
Şi-o să-ţi dea sfaturi bune cu mult pathos 
Pe care l-a deprins la Blaj cîndva 
Şi mai recent la Sfîntul Munte Athos. 
Ascunde toate sticlele cu vin, 
Încheie-te la gît reglementar, 
Pune pe masă frunze de măslin 
Şi mulge lapte proaspăt în şiştar.

PETRE STOICA

De ce stau la ţară

Stau la ţară fiindcă sînt vegetarian
îmi place ţuica de prună şi laptele
cîinii vagabonzi şi fata popii
şi parizelul îmi place foarte mult
deşi mi-a spus un sturz să nu abuzez
deoarece cauzează obezitate.
Stau la ţară fiindcă şi Hemingway a stat
şi el era un mare scriitor şi fuma pipă
n-avea însă nici leuştean nici corcoduşe
nici Cico n-avea nefericitul
şi toată ziua trăgea la Whischy
să uite de iadul capitalist.
Şi mai stau la ţară fiindcă nu sînt obligat
să conversez cu nimenea despre starea vremii
cel mult cu gîscanul vecinului
care s-a înamorat de o gîscă de la marginea satului
astfel că face naveta şi vine tîrziu
după opt ore de muncă.
Cînd sînt plictisit cînt la trompetă
de unul singur atît de tare că asurzesc vecinii
şi ei zic a doua zi: iar a trecut
un avion supersonic prin zonă
sau dracu ştie ce consumator de benzină
că prea sîntem surzi de dimineaţă.

MIRCEA DINESCU

Lied

Erai frumoasă, suflete de plastic 
şi trupul tău mă-nfăşura elastic.

Şi mă iubeai cumplit cu toată vina 
cum îşi iubeşte un şofer maşina.

Te-am tot ţinut închisă în odaie 
şi-am aşezat în uşă o potaie.

Cînd mă-ntorceam din hoinăreală, seara, 
tu bulbuceai în pat ca Niagara.

Căţelului ce te păzea discret 
îi ofeream să roadă un sonet.

Dar caracterul tău foarte elastic 
s-a dovedit a fi şi dur şi drastic.

Fiindcă-ntr-o zi ai părăsit odaia 
şi ai luat cu tine şi potaia.

De-atunci, apatic, îmi fumez ţigara 
şi-njur cumplit cascada Niagara.

(Perpetuum comic ’88, pag. 34)