Cînd am purtat acest dialog cu actorul Amza Pellea, nici nu bănuiam că el va prinde viaţă în umbra vieţii celui intervievat. Prilejul întîlnirii, în acel iunie 1973, la Rîmnicu Vîlcea, cu marele „nea Mărin" a fost consemnat într-unul din carnetele subsemnatului. Răsfoindu-i filele am dat peste aceste replici. Considerînd util a le face publice, le încredinţez, după atîta vreme, tiparului.
— Maestre, îmi permit să vă întreb, cum s-a născut „nea Mărin"?
— Încă din liceu. Povesteam întîmplări reale trăite de mine sau de alţii, cu o deosebită influenţă asupra celor ce mă ascultau. Făceau mare haz. Mai spune una, ziceau ei. Şi mai spuneam una. Prima dată „nea Mărin" a păşit pe scenă acum vreo doi ani.
— Cît este „nea Mărin" şi cît este Amza Pellea în ce interpretaţi?
— Este greu de făcut o demarcaţie. Foarte multe lucruri le pun în gura lui „nea Mărin" pentru că au mai mare priză. Vreau să-l fac pe acest personaj un fel de rezoneur al opiniei publice.
— Ce credeţi despre posibilitatea valorificării limbii populare din alte zone?
— Sper că din acest punct de vedere l-am cam neglijat pe „nea Mărin", fiind foarte ocupat cu textul, pînă cînd voi reuşi să-i dau drumul aşa cum trebuie. Limba noastră populară este foarte bogată şi eu acord o importanţă covîrşitoare nuanţelor. Întîmplările mele au ca personaje — şi de aici limbajul specific — şi loc de desfăşurare zona Olteniei şi Munteniei. Negreşit că punerea în valoare a limbii populare din orice altă zonă folclorico-geografică a ţării — prin interpretare — este un act cultural. Sigur, textul necesită anumite şlefuiri. Conţinutul cărţii mele, care cuprinde monologuri spuse la emisiunile de varietăţi ale Televiziunii, a suferit multe metamorfoze pînă la forma în care a apărut.
— Apariţia acestei cărţi vă aşează în rîndul creatorilor literari. Aveţi vreun orgoliu vizavi de această nouă ipostaza a dvs?
— Să fiu sincer am mai scris un scenariu de film în colaborare cu Vintilă Corbul şi Teodor Burada. Aşa că...
— Proiecte?
— O mare răspundere faţă de teatrul comun. Este vorba de un lucru mai complex, de ceea ce poate să facă împreună un colectiv de teatru cu tradiţie. Probabil următorii ani vor purta pecetea acestor confruntări. În ceea ce mă priveşte vreau să-mi veghez profesiunea pe care-o iubesc cel mai tare. Probabil că voi fi nevoit să renunţ pentru un timp la teatru în favoarea filmului. Timpul zboară repede aşa încît nu mai ştiu cum să acord prioritatea: teatrului, filmului, televiziunii, radio-ului, scrisului, şi... în ultimul rînd, mie, omului Amza Pellea.
Iată care-i programul meu în imediata apropiere: turneu cu „Naţionalul” prin ţară, două săptămîni, cu „Interesul general", apoi în R.D.G. pentru un film, turneu pe litoral cu Teatrul de comedie, apoi în U.R.S.S. cu aceeaşi echipă germană de filmat, după aceea cu o delegaţie cinematografică în Coreea. Un nou rol în film, altul în teatru, iar noaptea să mă mai gîndesc şi la „nea Mărin".
Acesta era Amza Pellea, actorul foarte solicitat, omul foarte neobosit. Pînă într-o zi...
Dialog consemnat de GEORGE SCHINTEIE
(Perpetuum comic ’86, pag. 16)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu