morocănoase,
aveau un nepot la capătul văii.
Prin urmare, porniră să-l vadă pe rînd,
judecînd
să-i ocolească pe răii
care le-ar primejdui viaţa
şi carapacea.
Fără nepot ele nu-şi mai găseau pacea.
Prima porni dimineaţa,
dar se împotmoli într-un pogon cu varză
şi nu mai plecă,
pentru că
varza era de calitate.
Broasca a doua porni, fără ca vremea s-o piarză,
pe-nserate,
dar intră la o miuţă
cu premii în morcovi fierţi.
Să mă ierţi,
nepoate — ar fi zis ea,
în gîndul ei de broscuţă,
dar asta e situaţia!
Porni şi-a treia, ocolind toate capcanele.
Întîlni însă
— aşa e cînd te pasc ghinioanele —
în drum, o grămadă de bolovani.
Aşteaptă cu răbdare două sute de ani,
ca ploile să roadă piedica pietroasă
şi trecu bucuroasă.
Dar n-avu noroc:
nepotul se mutase între timp la bloc,
şi nu-l mai găsi,
aşa că ea mai trăi
o sută de ani şi muri...
ÎNVĂŢĂTURA mi-a adus-o în plisc cumătra barza:
Mătuşi,
vizitaţi-vă nepoţii înainte de a se coace varza!
(Perpetuum comic ’84, pag. 29)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu