În cenaclu; Vulpea, leul si ceilalţi

În cenaclu

Sînt clipe-n care orice gînd ironic
Nu-şi are loc şi ţinta n-o loveşte;
Chiar pana însăşi se împotriveşte
A-şi face-atuncea jocul său demonic.

De-aceea ţin s-o spun prieteneşte:
Colegul nostru nu a scris un hronic,
N-a născocit un stil arhitectonic,
Dar a făcut ce este omeneşte

Să-şi împlinească propria-i chemare.
Eu îl urez din suflet: la mai mare!
Succesul să-i desţelenească drumul!

Şi-n semn de amicală preţuire
Mă angajez cu dîrză neclintire
Şi orice risc... să îi citesc volumul!


Vulpea, leul si ceilalţi

Vulpea, scuturîndu-i blana
De un praf
Imaginar,
Spuse leului, amar:
— Vrabia şi coţofana
Te găsesc
Totalitar.
Cică, firea ţi-e avidă:
Nu le laşi nici o omidă,
Nici un melc,
Nici un ţînţar.
Eu te-aş apăra, da-i greu
Fără nici o calitate
Să le vin de hac
La toate...
Fă-mă şi pe mine leu!

Leul, pradă tulburării
Dar simţind izul
Capcanei,
N-a dat curs solicitării
Şi nici pîrei
Roşcovanei.

MORALA?

O găsi o ciocîrlie
Şi-o-ncrustă pe-un
Scarabeu:
„Leul, vulpe să nu fie,
După cum
Nici vulpea, leu!"

(Perpetuum comic ’83, pag. 228)