Vă amintiţi, desigur, ce a spus Robert Walpole, contele de Oxford, în momentul în care, speriat de o pisică, formidabilul său cal Turbulent II s-a împiedicat cu cîţiva metri înainte de potou şi, rostogolindu-se cu jocheu cu tot, a ratat derbiul? Dacă aţi uitat, vă reamintesc eu. El a spus, de fapt doar a murmurat: — Dacă aş fi ştiut!
Iată, deci,...
Se afișează postările cu eticheta Mircea Trifu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mircea Trifu. Afișați toate postările
În cenaclu; Vulpea, leul si ceilalţi
În cenacluSînt clipe-n care orice gînd ironic Nu-şi are loc şi ţinta n-o loveşte; Chiar pana însăşi se împotriveşte A-şi face-atuncea jocul său demonic.De-aceea ţin s-o spun prieteneşte: Colegul nostru nu a scris un hronic, N-a născocit un stil arhitectonic, Dar a făcut ce este omeneşteSă-şi împlinească propria-i chemare. Eu îl urez din suflet: la mai mare!Succesul să-i desţelenească drumul!Şi-n semn...
Izgonirea din rai
Femeia e deplin nevinovată. O recunosc. Ea nu a fost de vină În cunoscuta biblică pricină, Atît de des greşit interpretată.Un fruct oprit, într-o grădină plină De mere aurii? Neaşteptată, Ilogică şi neadevărată, De necrezut, opreliştea divină.E şarpele, fiinţa ticăloasăCare-a scornit povestea scandaloasăCa Eva să-şi trăiască odiseia...Să nu ne mire deci, dacă femeia Din şarpe-şi vrea pantofii şi poşeta....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)