Era un bărbat care atrăgea uşor atenţia: tînăr, negricios, cu mustăcioară, de statură înaltă, în floarea vîrstei, cum se spune la noi în cartier. Figura lui îmi plăcea, îmi inspirase de la început un interes pe care nu mi-l explicam, deşi, trebuie să spun, asta mi se întîmpla destul de des. Umbla printre gondolele cu cărţi şi pe dinaintea rafturilor pline, cu mersul său elegant, alunecînd parcă, ferindu-se a deranja pe cineva, vreun alt cumpărător. Privea marfa cu un ochi lacom, pofticios, de cunoscător fin, fără îndoială. Purta mănuşi, vremea nu era încă destul de caldă, lua o carte de ici, una de dincolo, pipăindu-le cu sfiiciune, cercetîndu-le cu o uitătură de degustător avizat şi foarte atent să nu le îndoaie filele. Într-un loc se opri, trase din buzunarul interior al hainei un portvizit din piele cu monogramă, din care scoase neglijent un purcoi de bancnote bine orînduite, măsurîndu-le rapid, din priviri, grosimea. Liniştit din acest punct de vedere, trecu mai departe.
La standul literaturii ştiinţifice poposi îndelung. Luă cu evlavie în mîini un studiu în două părţi asupra vechii arte indice, stărui concentrat asupra cîtorva pasaje, preţul nici nu-l privi, n-avea importanţă. Puse apoi volumele de-o parte, alese apoi altceva, care, din punctul de unde priveam mi se părea a fi un opus academic despre viruşii spirali. Atent şi cu vădită competenţă foiletă cartea masivă, planşele îl reţinură ceva mai mult, după care puse iarăşi totul în rafturi, răzgîndindu-se cu destul regret. Răsfoi meticulos mai multe culegeri enciclopedice, îşi notă chiar într-un carneţel cochet cîteva titluri, opri cu sine vreo patru, reveni la studiile asupra artei indice şi a viruşilor spirali, pe care le adăogă celorlalte şi purtîndu-le atletic sub braţ îşi urmă investigaţia.
Depăşi cu oarecare nonşalanţă — nu i-aş zice dispreţ — sectorul literaturii contemporane, reveni totuşi, gustă cu evidentă plăcere cîteva pagini de versuri ale unui autor tînăr, peste alte cîteva volume noi trecu fără vreunul din comentariile făcute cu care mă deprinsesem tot privindu-l, reţinu apoi cel din urmă roman al unui clasic în viaţă, ca să spun aşa, de asemenea, fără a le mai răsfoi, două volume de nuvele proaspăt ieşite de sub teascuri. Îşi consultă încă o dată portvizitul şi teancul de bancnote, după care, întru totul liniştit, rugă pe una din vînzătoare să-i supravegheze cîteva momente pachetul deja constituit, adăstînd după aceea în sectorul dicţionarelor. Ştia multe, se vedea bine, mai ales după uşurinţa cu care îşi prelingea privirea asupra volumelor, dar noutăţi erau destule şi atracţia cărţii se dovedea prea insistentă asupra acestui cunoscător, încît reţinu la repezeală patru, în patru limbi diferite, alătuîndu-le pachetului, după care se plasă cu ochii dogorind de plăcere în sectorul cărţii de artă. Migăli o bună jumătate de ceas acele minuni tipografice, respirîndu-le parfumul, mîngîindu-le cu o fervoare aparent naivă, trecînd de la un raft la altul cu încetineală, părăsind cu izbitoare părere de rău o serie de volume — oricum, nu pot cumpăra totul!, părea să spună figura lui —, dar alegînd hotărît altele, pe care le purtă spre vînzătoarea de adineauri, făcîndu-i totuşi semn că s-ar putea să mai adaoge ceva.
Ultima secţie a librăriei, spre ieşire, era cea documentară. Cunoscătorul răsfoi grijuliu broşurile cu ultimele tipărituri, cataloagele editurilor, listele cu noutăţile recepţionate în această săptămînă. Privi în jur. De unde se afla acum, vînzătoarea căreia îi încredinţase impunătorul pachet nu se zărea.
Făcu trei paşi spre uşă şi ieşi.
Mi se păru că oftează.
Afară, soarele lumina optimist. Dinspre dugheana de alături, unde se şi aflau la rînd vreo cîteva cumetre locuind prin preajmă, năvălea un miros îndîrjit de gogoşi calde, proaspăt pregătite în cazanul cu ulei încins. Cunoscătorul se opri la rînd fără nici o şovăială.
Nu-şi putea refuza această neasemuită plăcere.
(Perpetuum comic ’83, pag. 211)
