Ivan Popov era plin de nervi. De dimineaţă, se învîrtea mohorît prin cameră şi, din minut în minut, îşi întreba soţia:
— Crezi că or să vină?
— Încetează odată cu nervii şi cu văicărelile! l-a admonestat soţia. Vrei să ţi se urce tensiunea?
— Îi tot dai zor cu tensiunea. Dă-o-ncolo! Azi e ziua mea de naştere!
Copiii însă nu l-au uitat.
— Felicitări, tăticule! a dat buzna pe uşă cel mai mare. Ai împlinit şaizeci şi cinci de ani, dar n-ai minte nici cît un copil. De cîte ori ţi-am spus că nu-mi place locul unde lucrez, că am prea mare răspundere şi cîştig mai puţin decît alţii la vîrsta mea?! Şi ce-ai făcut, mă rog, pentru mine?
— E cazul să vorbesc cu cineva? a întrebat tatăl timid.
— Desigur.
— Un moment, să-mi iau agenda...
Tatăl şi-a notat numele şi telefonul celor cu care trebuia să stea de vorbă, şi fiul a plecat.
Peste o jumătate de oră a apărut fiica, Violeta. Nici nu s-a aşezat bine pe scaun şi a început să-şi ocărască soţul. În final, le-a spus părinţilor că divorţează şi, tocmai cînd se afla cu mîna pe clanţă, şi-a amintit de aniversarea tatălui.
— Ah, bine că n-am uitat pentru ce am venit astăzi la tine...
— Cui să-i telefonez? a întrebat el, scoţîndu-şi automat agenda din buzunar.
— Nu trebuie să telefonezi nimănui, dar ţine minte: la divorţ, va trebui să depui mărturie că tu mi-ai cumpărat apartamentul. Altfel, nemernicul ăsta e în stare să pună mîna pe casă!
Ultimul a apărut fiul cel mic, cu un băieţel de mînă:
— Sărută-l pe bunicu, Plamen. Felicită-l frumos şi spune-i cît de mult te persecută tovarăşul învăţător. Spune-i ce notă ai luat ieri...
— Cu cine trebuie să vorbesc? a întrebat tatăl, ţinînd în mînă agenda pregătită.
— Cheamă-l pe director. Fă-l atent că dacă nu încetează cu persecuţiile, mutăm copilul la altă şcoală. Mai trec eu pe-aici să văd ce-ai făcut. La revedere!
După ce a plecat şi fiul cel mic cu nepotul, Ivan Popov i-a spus încîntat soţiei:
— Ai văzut? Au venit cu toţii. Şi ce drăguţi au fost, cît de atenţi! Aproape că îmi venea să plîng de emoţie.
— Da, au fost. Dar dacă vrei să fie şi mai drăguţi, şi mai atenţi, du-te chiar acum şi dă telefoanele de care au nevoie. Nu uita că peste cîteva zile e şi ziua mea de naştere şi o să avem mult de lucru...
Traducere de T. Cutlic
(Perpetuum comic ’83, pag. 216)