, ,

Aniversarea zilei de naştere

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.
        Ivan Popov era plin de nervi. De dimineaţă, se învîrtea mohorît prin cameră şi, din minut în minut, îşi întreba soţia:
        — Crezi că or să vină?
        — Încetează odată cu nervii şi cu văicărelile! l-a admonestat soţia. Vrei să ţi se urce tensiunea?
        — Îi tot dai zor cu tensiunea. Dă-o-ncolo! Azi e ziua mea de naştere!
        Copiii însă nu l-au uitat.
        — Felicitări, tăticule! a dat buzna pe uşă cel mai mare. Ai împlinit şaizeci şi cinci de ani, dar n-ai minte nici cît un copil. De cîte ori ţi-am spus că nu-mi place locul unde lucrez, că am prea mare răspundere şi cîştig mai puţin decît alţii la vîrsta mea?! Şi ce-ai făcut, mă rog, pentru mine?
        — E cazul să vorbesc cu cineva? a întrebat tatăl timid.
        — Desigur.
        — Un moment, să-mi iau agenda...
        Tatăl şi-a notat numele şi telefonul celor cu care trebuia să stea de vorbă, şi fiul a plecat.
        Peste o jumătate de oră a apărut fiica, Violeta. Nici nu s-a aşezat bine pe scaun şi a început să-şi ocărască soţul. În final, le-a spus părinţilor că divorţează şi, tocmai cînd se afla cu mîna pe clanţă, şi-a amintit de aniversarea tatălui.
        — Ah, bine că n-am uitat pentru ce am venit astăzi la tine...
        — Cui să-i telefonez? a întrebat el, scoţîndu-şi automat agenda din buzunar.
        — Nu trebuie să telefonezi nimănui, dar ţine minte: la divorţ, va trebui să depui mărturie că tu mi-ai cumpărat apartamentul. Altfel, nemernicul ăsta e în stare să pună mîna pe casă!


        Ultimul a apărut fiul cel mic, cu un băieţel de mînă:
        — Sărută-l pe bunicu, Plamen. Felicită-l frumos şi spune-i cît de mult te persecută tovarăşul învăţător. Spune-i ce notă ai luat ieri...
        — Cu cine trebuie să vorbesc? a întrebat tatăl, ţinînd în mînă agenda pregătită.
        — Cheamă-l pe director. Fă-l atent că dacă nu încetează cu persecuţiile, mutăm copilul la altă şcoală. Mai trec eu pe-aici să văd ce-ai făcut. La revedere!
        După ce a plecat şi fiul cel mic cu nepotul, Ivan Popov i-a spus încîntat soţiei:
        — Ai văzut? Au venit cu toţii. Şi ce drăguţi au fost, cît de atenţi! Aproape că îmi venea să plîng de emoţie.
        — Da, au fost. Dar dacă vrei să fie şi mai drăguţi, şi mai atenţi, du-te chiar acum şi dă telefoanele de care au nevoie. Nu uita că peste cîteva zile e şi ziua mea de naştere şi o să avem mult de lucru...

Traducere de T. Cutlic

(Perpetuum comic ’83, pag. 216)


Persoane interesate