Ne aflăm la o şedinţă. Eu stau pe scaun şi ascult. Vorbeşte directorul. Rosteşte cîteva propoziţii, apoi tace şi se aşează. Tovarăşul de lîngă el, care a luat tot timpul notiţe, se ridică în picioare şi zice: „Ceea ce vrea să spună tovarăşul director e că..."
Directorul îl aşteaptă să termine şi îşi continuă discursul. Apoi tace din nou iar cel cu carneţelul se ridică la rîndul lui în picioare şi zice: „În continuarea expunerii sale tovarăşul subliniază că..."
Îl trag de mînecă pe vecinul meu şi îl întreb:
— Pe primul îl cunosc: e tovarăşul director, dar celălalt cine-i?
— Celălalt este interpretul lui.
— Din ce limbă?
— Din limba lui maternă.
Vreau să-i spun cîteva de la obraz în limba mea maternă, fiindcă e clar că încearcă să mă ia peste picior dar vecinul îmi aruncă o privire foarte serioasă şi zice:
— Eşti depăşit de evenimente, tovarăşe. Nu cunoşti noua metodă de a te adresa maselor? Directorul nu trebuie să fie explicit pe de-a-ntregul în expunerea lui. Cuvintele lui nu trebuie să fie nici albe, nici negre. Directorul trebuie să vorbească la modul indirect, fără a da prea multe amănunte. Dacă se găseşte cineva care să-i ia în serios cuvintele într-o anumită chestiune, directorul îi poate replica întotdeauna: „Eu n-am spus niciodată aşa ceva. Pesemne ca tovarăşul interpret m-a înţeles greşit."
În româneşte de PETRU IAMANDI
(Perpetuum comic ’89, pag. 233)
Directorul îl aşteaptă să termine şi îşi continuă discursul. Apoi tace din nou iar cel cu carneţelul se ridică la rîndul lui în picioare şi zice: „În continuarea expunerii sale tovarăşul subliniază că..."
Îl trag de mînecă pe vecinul meu şi îl întreb:
— Pe primul îl cunosc: e tovarăşul director, dar celălalt cine-i?
— Celălalt este interpretul lui.
— Din ce limbă?
— Din limba lui maternă.
Vreau să-i spun cîteva de la obraz în limba mea maternă, fiindcă e clar că încearcă să mă ia peste picior dar vecinul îmi aruncă o privire foarte serioasă şi zice:
— Eşti depăşit de evenimente, tovarăşe. Nu cunoşti noua metodă de a te adresa maselor? Directorul nu trebuie să fie explicit pe de-a-ntregul în expunerea lui. Cuvintele lui nu trebuie să fie nici albe, nici negre. Directorul trebuie să vorbească la modul indirect, fără a da prea multe amănunte. Dacă se găseşte cineva care să-i ia în serios cuvintele într-o anumită chestiune, directorul îi poate replica întotdeauna: „Eu n-am spus niciodată aşa ceva. Pesemne ca tovarăşul interpret m-a înţeles greşit."
În româneşte de PETRU IAMANDI
(Perpetuum comic ’89, pag. 233)