Se afișează postările cu eticheta Ovidiu Genaru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ovidiu Genaru. Afișați toate postările
, , ,

Schiţe microscopice (pc83)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.

        Am văzut un film colorat cu hemoglobina noastră.

        Să fii vultur şi să rămîi prizonier în coaja oului.

        Şi-a făcut tron de aur din acele de păr ale fecioarelor sărace.

        Avea un picior foarte frumos care strîngea averea la ciorap.

        Într-o zi nefastă au descoperit că poetul anonim fusese scriitor de vagoane.

        „Ca să-mi întîlnesc iubita, consum doar un sendviş", spuse mîncăul.


        Pe-aici şi privighetorile cîntă cu regionalisme.

        Cică ar fi stabilit un record mondial la somnul raţiunii.

        „Bucuraţi-vă de paragrafele mele", spune Legea.

        La percheziţie au aflat ca viaţa lui era trecatoare.

        Poetul X se bucură fiindcă va intra în antologia „Donatori de sînge cald ai secolului XX".

        A plecat la vînâtoare cu şoimul şi l-a împuşcat din greşeală.

        „Cred că aveţi un cancer, spuse semn medicul dar nu putem preciza diagnosticul decît după autopsie".

        „Ce-ar fi să ne calculăm bioritmurile, spuse ea prevăzătoare, să nu eşuăm în recifurile de la marginea patului".

(Perpetuum comic ’83, pag. 189)



, ,

Masca

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.


        Doi pescari stau pe malul aceluiaşi lac. Amîndoi au aceleaşi mulinete, aceleaşi pălărioare de doc alb, tip „Porumbel/Harghita", aceeaşi momeală, aceleaşi numere la pantofii de tenis, aceleaşi găuri în talpă, aceleaşi bătături,
        Nevestele lor se coafează la aceeaşi marcă de coafeză,
        Aceleaşi chiuvete tip „Voinţa/Faianţa-/Constanţa", în aceleaşi bucătării de 2,47/1,99 m., aceleaşi televizoare cu programe absolut identice, fără bideu şi fără ferestruică de aerisire în baie,
        Acelaşi tip de hîrtie igienică şi acelaşi parizer ca o ţeavă de tun roz învelită în folie de plastic,
        Aceleaşi biciclete pur sînge,
        Acelaşi pantaloni scurţi proveniţi din nişte vechituri retezate cu acelaşi tip de foarfece în formă de X,


        Amîndoi mestecă ceaiul cu aceleaşi linguriţe în acelaşi sens, în aceleaşi ceşti, la aceeaşi oră indicată de aceleaşi mărci de ceasuri,
        Aceeaşi realitate insistentă şi acelaşi respect faţă de semnele de circulaţie, aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorii,
        Aceleaşi scaune de pescuit tip F—458/352—r.t.7.
        Acelaşi puls, acelaşi amurg, acelaşi fum în zare scos de întreprinderea T.R.M.S.W.D.J.L.I.B.G.V.,
        Doi pescari absolut identici pescuiesc în acelaşi lac,
        Unul prinde un clean şi unul prinde o broască. Ha, ha,
        dovedind încă odată că lucrurile perfect asemănătoare poartă o mască perfidă pe dinăuntru.

(Perpetuum comic ’82, pag. 171)

Persoane interesate