Într-o zi, un vechi prieten îmi plîngea pe umăr:
„O bună bucată de vreme am lucrat în Minister. Chiar în perioada de mai sus însă, am contractat o... tuse convulsivă. Medicul mi-a recomandat o schimbare de climă. Şi am primit transfer la o fabrică aparţinînd aceluiaşi minister.
Şi cum stăteam eu la „cură" în provincie, într-o sîmbătă dimineaţă aflu că se anunţă o vizită. „Hopa, ministrul", mi-am zis!
Trebuie să vă mărturisesc sincer că de mult doream eu să se ivească un prilej în care să-mi dovedesc calităţile organizatorice. Aşa că, după ce am închis telefonul, m-am apucat de treabă. În fabrica noastră predomină genul frumos. Cunoscîndu-i gusturile, am format imediat o comisie şi, împreună cu ea, am organizat un concurs fulger. Astfel am selectat un număr de femei, una mai urîtă decît alta. La cîteva le-am dat, provizoriu, şi cîte o muncă de răspundere.
Am dat dispoziţie să se pavoazeze aleea fruntaşilor. Utilajele vechi şi rebuturile au fost strînse şi depozitate cu grijă în curtea din spate; am montat trei fîntîni arteziene la intrarea principală, am schimbat cursul rîului care taie în două oraşul nostru şi l-am deviat prin mijlocul aleei fruntaşilor. Am împrumutat de la întreprinderea vecină 132 de suflători şi am angajat provizoriu pe cel mai bun dirijor de fanfară. Ce mi-am zis: „Muzica te înalţă. Aşa că poate revin în Minister". Zidurile fabricii au fost vopsite în culori vii, plăcute ochiului. În hala principală am mai adus nişte utilaje de prin alte ateliere, ca şă nu se observe risipa de spaţiu. În locul geamurilor sparte am pus vitralii, cele şase agregate ruginite, peste care au plouat vreo şase toamne, le-am depozitat evident în curtea din spate.
Camera de oaspeţi am împodobit-o cu picturile celebrilor Rembrandt, Rubens, Van Dyck, pe care le-am închiriat de la Bruckenthal. Cu ocazia asta am aflat şi eu că există.
Luni dimineaţă, am dat dispoziţie ca la staţia de amplificare să se pună numai discuri cu muzică uşoară premiată la concursul de la Mamaia.
După ce totul a fost pus la punct, am făcut o repetiţie generală. Totul mergea strună.
Şi iată că în jurul prînzului, în faţa fabricii, a stopat o maşină neagră. Venise...
Dar a intrat pe uşa din spate. Apoi a plecat.
În ceea ce mă priveşte, am contractat din nou o tuse convulsivă. Aşa că medicul mi-a indicat iar o schimbare de climă.
M-am lămurit. Medicii noştri nu sînt în stare să-i vină de hac acestei boli!
(Perpetuum comic ’88, pag. 101)