Versuri III (pc84)

MEMENTO VIVERE

În această toamnă convertită
Spre originare galaxii,
Pesemne că şi căţelul pămîntului
Primeşte, în sînge şi os,
Porţia lui de lins şi de ros
Din nevoia de cosmos.

În acest anotimp absolut,
Cu un „memento vivere"-n ferestre,
Balcoanele devin extraterestre,
Leagănă ovulite arhetipale
Şi cîmpuri antigravitaţionale.

În acest anotimp insolit
Toate bietele noastre calote craniene
Se înscriu pe orbite uraniene,
Denunţînd categoric
Spaima de spaţiu şi timp infinit
(La urma urmei - nu-i aşa? - S+T=Ş+T)

În acest anotimp empiric
Toţi, de la mici pîn’ la mari,
Hăpăie-n modul cel mai oniric
(Astrofagi conştiincioşi şi autoironiei)
Pilafuri de sori neutronici,
Budinci de pulsari şi quasari,
Ciosvîrte şi porţii integre
De găuri negre.

(Perpetuum comic ’84, pag. 104)

Vezi toată postarea

Între starlete şi reclame

L-am văzut pe coperta
Unei reviste de mare tiraj,
Între starlete de cinema şi reclame
Pentru automobile de mic litraj.
Cu jumătatea-i de zîmbet ticluit,
Pe un obraz scorojit ca scaiul,
Se jura pe trei coloane şi mai bine
Cum că el nu-i un fitecine,
Ci însuşi „unsul" şi „cel sorocit"
Să încheie (la cerere) contracte cu raiul.
Asta fiindcă ştia el din „sigură sursă"
Universul d, ce mai tura-vura,
De la Andromeda pînă la Marea-Ursă
Urmează să se dea, literalmente, de-a dura.


Deci, proţăpit pe-un fel de piedestal,
Cu picioarele răşchirate,
Dar cu mîinile-ncrucişate a sacralitate
Oferea (contra cost) salvarea din catastrofal
Prin zilnice doze de închinăciuni exaltante
(Şi, la nevoie, de stupefiante).
Numai aşa, altfel nici poveste
Se considera şi el (fair-play) obligat
Să te înscrie în catastifele celeste
La rubrica de elită: „salvat!"
Să mă mai mir că se iţeau din piosu-i vocabular
Cîteva tipice expresii de cazarmă
După ce amintea, nostalgic şi fudul,
Că-n tinereţe „servise" în nu ştiu ce armă
Prin Delta Mekong, pe la Pretoria şi pe la Seul?
O, şi ce mîini fine, ca de pianist,
Mîinile bravului nostru mercenar! —
O, şi cît de sincer şi de optimist
Uciseseră ele, în cîteva „bune sezoane"
Negri şi albi, „fără discriminări de persoane!"
O, şi ce-ar mai aprinde ele, cu-n mic fitil,
Cîteva tone de trotil!
Păi poate el, „unsul", să fie dat lipsă
De la pedeapsa lumii prin apocalipsă?

(Perpetuum comic ’83, pag. 42)

Vezi toată postarea

Şi noi, acolo, nişte anacronici

Pornisem direct
Către vechiul nostru traiect
Marcat cu miozot
Şi cu migdali,
Cînd ne-a ieşt în cale
Căţelul-robot
Dotat cu senzori artificiali.
 „Dragii mei — ne-a spus —
Sînt conceput
Să vă ghidez prin ţinut!"
„Măi, să fie!
Păi noi, prin aceste cîmpii ancestrale
Călăream pe o rază
Fără de frîu şi zăbale!"
„Pe-o rază?! mîrîi-hîrîi interlocutorul.
Cîtă risipă de energie!
Azi razele se inventariază.
N-aţi observat calculatorul?"
„Atunci... să ne-mpodobim
Cu cîte-o pană de egretă
Şi să glumim...
Cu-o coadă de cometă".
 „Exclus! ne-a spus el cu maliţie.
Egretele se află
La mii de ani-lumină,
Egreta e o specie
Pe cale de dispariţie;
Din care pricină şi-n care scop
Penele sale, tocmai se află
Sub microscop."
„...N-am putea oare?...
Ştim noi
O pajişte cu răsură..."
„E mai aproape
Un teren de zgură."
„Ce-ar fi să-nălţăm
Un zmeu de petale?"
„Absurd.
Avem rachete spaţiale."


„...Ce-ar fi să ne scăldăm
Într-un rîu?" „Scuzaţi.
E ocupat de superfosfaţi."
„Ei bine, o să-ascultăm
Pitpalacii. Sau merii
Sau alte voci ale primăverii.
Niscaiva greieri,
niscaiva tunete..."
„Dispunem
De superbe ultrasunete.
Şi, vă mai anunţ
Un eveniment ce nu se ignoră:
Un laser de ultimă oră!
Care poate executa cu perfectă precizie
Orice incizie."
„Un amănunt, ştiţi, noi -
Mărturisim cu ruşine -
Sîntem înnebuniţi
După mierea mamei albine."
„Sper sincer să nu se observe.
Ar fi mai mult decît jignitor
Pentru conserve."
„...Şi cel mai mult şi mai mult
Pe pămînt
Ne place marea
În azur şi-n vînt."
„Anacronisme! Sondele marine...
În fine... în fine..."

Eu tocmai vroiam
Să-mi duc mîna la geană
Să-mi şterg
Virtuala, cristalina dojană,
Cînd,
Dintre stîlpii de-naltă tensiune,
Mulţimi de voci strigară: „Ce minune!
Ce încîntare! Ce feerie! -
Puful de păpădie
Şi-a pus elicea în funcţiune!"

(Perpetuum comic ’82, pag. 8)

Vezi toată postarea