Slujitorii Thaliei

MARIN SORESCU
autor al piesei RĂCEALĂ

Mulţi din cei ce umplu sala, 
Simpli martori la dispută, 
După ce-au văzut „Răceala", 
Vin acasă... şi strănută.

SILVIU STĂNCULESCU
„Cu mască şi fără mască"

Întrebat de-un gură-cască,
Dacă Silviu poartă mască, 
I-a răspuns, cu tîlc, un lector: 
Doar atunci cînd e... director.

JEAN CONSTANTIN

Ce spun duşmanii sînt „gogoşi", 
Vă dau cuvîntul de onoare 
Că am „pigmentul" de la soare 
Şi nicidecum de la strămoşi.

DIONISIE VITCU

Prieten bun, la „cataramă", 
Mi-a spus Vitcu-acum trei ani:
Mia-mi plaşe, mai cu samă, 
Sa gioc roluri di ţarani!

DEM RĂDULESCU
către biban:

De mai spui că îmi eşti tiz
Fără nici-un preaviz, 
Ia-ţi adio de la-not: 
Te mănînc cu solzi, cu tot!

Lui COLEA RĂUTU

Cum Bucureştiul îşi tot saltă
Spre cer clădiri, insist: 
Mai lasă coşurile baltă 
Şi fă-te... caloriferist!

HORIA CĂCIULESCU

Mi-a spus, Horică, într-o seară 
Pe cînd eram la zaiafet, 
Că vrea, neapărat, s-apară 
În rolul... UMBREI LUI HAMLET.

SANDU STICLARU

Cum de etate nu mi-e frică
Şi îi ador pe... „ăia mici"
Mă angajez la ŢĂNDĂRICĂ 
Să joc în roluri... de arici!

(Perpetuum comic ’88, pag. 84)

Vezi toată postarea

Epigrame II (pc83)

Balul bobocilor
Unei fete

Urarea mea cred c-o să-ţi placă:
În viaţa asta cam pestriţă
Să fii de-a pururea „boboacă"
Şi niciodată... gîsculiţă.

După D. Bolintineanu

„Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie"
De-adevăru-acesta mulţi se cam îndoaie
Şi că au dreptate nici nu se discută:
Capul ce se pleacă... poate că salută.

Cuvîntul

Cu-o vorbă caldă şi suavă
Poţi ridica un om în slavă;
Şi, tot de-acolo, cu-n cuvînt
Poţi da cu el şi de pămînt.


Poşta Redacţiei

Întîi fac trista constatare,
Chiar dacă mă priveşti chiorîş,
Că are versul tău picioare
Dar şi le duce cam tîrîş...

Mariaj

După ani şi ani de preget
Au făcut firescul pas:
El i-a pus veriga-n deget,
Ea i-a pus belciugu-n nas.

(Perpetuum comic ’83, pag. 136)

Vezi toată postarea

Clenciuri

Ipocritul

Insu-acesta virulent,
Priceput la bobîrnace,
Pare-a fi inteligent;
Însă cred că se preface. 

Umorul

Umoru-mbracă, aşadar,
Un strai divers la ori ce pas:
Grotesc, subtil, macabru, gras,
Dar mai ales... involuntar!

Poetul (parafraza)

Cînd soaţa ta ridică tonul
Şi pleci să scapi de gura ei, hai-hui
Te consolează barde cu dictonul
Că „nimeni nu-i poet... în casa lui!"

(Perpetuum comic ’82, pag. 142)

Vezi toată postarea