Umor japonez

CASETA

        Un om sărman, pe nume Mannen, găseşte în casa sa o casetă pe care era o inscripţie: „Urmaşii mei vor deschide această casetă cînd vor avea mari dificultăţi financiare". Într-o zi Mannen avea mare nevoie de bani şi s-a gîndit: „Voi profita de moştenirea lăsată de strămoşii mei!" şi a deschis caseta. Înăuntru nu era decît o scrisoare lăsată de cineva cu trei generaţii înaintea lui: „În această casetă pe care am deschis-o în clipe de mare sărăcie era un ban de aur. Prin bunăvoinţa străbunilor mei m-am putut deci salva. De atunci am tot încercat să pun la loc moneda dar nu am reuşit pînă la capătul zilelor mele. Urmaşilor mei le revine deci sarcina să facă ceea ce eu nu am putut." Mannen era foarte dezamăgit: „Bietul de mine, la datoriile pe care le aveam s-a mai adăugat şi asta!"

HOŢUL

        În miez de noapte un hoţ pătrunde într-o casă. Scotoceşte prin dulapuri dar nu găseşte nici bani, nici haine, nici provizii. Îi trezeşte pe proprietari şi le spune:
        — Aveam de gînd să vă jefuiesc, dar nu am găsit nimic de furat aici, aşa că îmi este foarte milă de voi şi o să vă dau eu nişte bani.
        Gazdele s-au bucurat enorm şi i-au mulţumit de nenumărate ori. Hoţul a plecat. După ce s-a îndepărtat puţin a auzit paşi în urmă.
        — Hei, opreşte-te puţin!
        Crezînd că cel ce îl urmăreşte este un răufăcător, hoţul se decide să-l ucidă, dar cînd întoarce capul, îl recunoaşte pe sărmanul de la care tocmai plecase. Acesta îi spuse, întinzîndu-i ceva:
        — Ţi-ai uitat ţigările la noi!

ALERGĂTORUL

        Un japonez era foarte bun alergător. Într-o zi, pe cînd alerga după un hoţ, întîlneşte un prieten ce venea din direcţia opusă.
        — De ce alergi aşa? Ce s-a întîmplat?
        — Alerg după un hoţ!
        — Şi unde este hoţul?
        — Vai de mine!... L-am depăşit deja!

CEAINICUL

        Cîndva, demult, un ceainic a plutit pe mare dus de valuri pînă lîngă o insulă din Oceanul Pacific. Locuitorii de aici l-au luat, l-au privit cu nedumerire, neştiind la ce ar putea folosi. În cele din urmă au decis să-l arate înţelepţilor de pe insulă. După o îndelungă examinare, unul spune:
        — Trebuie să fie un coif şi judecînd după formă, ar veni din Japonia.
        Un altul adaugă:
        — Dacă este coif, de ce are gîtul acesta lung?
        — Pentru ca în momentul în care ţi-l pui pe cap să poţi totuşi auzi ceea ce vorbesc cei din jur.
        — Da, dar atunci de ce nu are două, pe fiecare parte cîte unul?
        — Ca să poţi sta şi în poziţie culcat! veni răspunsul înţeleptului.

În româneşte de HERMINA ANGHELESCU-MACOVEI

(Perpetuum comic ’89, pag. 236)