Romanul poliţist

        Am început să scriu un roman. Poliţist.
        Cunoscutul gangster Francis Marlow omoară pe frumoasa lui colaboratoare Sidy Malbown în vama elveţiană, după ce a fost reţinută de poliţie încercînd să introducă în ţară o cantitate importantă de heroină din ordinul şefului, cînd deodată uşa biroului s-a deschis brusc şi a intrat soţia mea.
        — Dragule, este îngrozitor! La baie curge robinetul şi dacă pun aspiratorul în priză nu mai aud nimic şi poate să inunde.
        — Bine, vin imediat, doar să termin un omor.
        Deci, cunoscutul gangster Francis Marlow a omorît pe cineva. Da’ pe cine? Da, pe colaboratoarea lui din cauză că la bucătărie curgea robinetul, cînd deodată uşa biroului s-a deschis brusc şi... bănuiţi cine a intrat?... soţia mea.
        — Dragule, scuză-mă că te întrerup, dar s-a defectat aspiratorul şi acum aud cum ţîrîie robinetul. Este îngrozitor!
        — Bine, vin imediat, doar să termin odată omorul.
        Deci, cunoscutul gangster Francis Marlow a omorît parcă pe cineva. Da’ pe cine şi cum? Da, a sugrumat pe colaboratoarea lui care nu a reuşit să treacă o cantitate importantă de heroină peste graniţă, cînd deodată uşa biroului s-a deschis brusc şi a apărut... cine credeţi?... soţia mea.
        — Dragule, te deranjez o clipă. Am reparat singură aspiratorul, dar nu reuşesc să repar acest îngrozitor robinet.
        Deci, gangsterul Marlow a făcut ceva îngrozitor. De ce? Da, a împuşcat-o pe colaboratoarea lui, dar împuşcătura nu s-a auzit fiindcă din aspirator ţîrîia heroină.
        — Totul este în ordine — aud în spatele meu — robinetul nu mai curge.
        Oare cine a vorbit? Frumoasa Sidy? Nu, este soţia mea.
        — Am reparat singură robinetul — mă informează — şi în toată casa s-a făcut atît de linişte. Îngrozitor de multă linişte!
        — Te înec, acum te înec! a început să urle gangsterul Francis Marlow şi s-a aruncat cu cuţitul asupra colaboratoarei lui, trăgînd în ea cu revolverul umplut cu heroină, după care a dat foc clădirii şi a sărit de la etajul trei, cînd deodată uşa biroului s-a deschis brusc şi soţia m-a tras pe divan.
        Cu compresa rece pe frunte mă gîndeam ce chestie teribilă este să scrii un roman poliţist cînd robinetul curge sau nu mai curge, iar soţia a reparat aspiratorul.

În româneşte de VITALIE TEODORU

(Perpetuum comic ’89, pag. 220)