Spărgînd coaja oului matern
Veni pe lume puiul de găină.
E mic şi peste puful lui se cern
Grăunţi de aur mici, ca de lumină.
Dar puiul nu-mplini o zi măcar
Şi admirînd cum tot cînta tăticu’
Ce-şi fîlfîia aripile pe-un par,
Îşi spuse: — Tlag şi eu un cu-cu-li-gu!
Doar numai să ajung pîn’ la prichici
Şi-acolo am să cînt pe note scurte
Şi toate vor privi la mine-aici
Găinile cîte se află-n curte.
Am să le văd la mine, sus, cătînd
Cum ciocurile de mirare-şi cască!
..................................................
Dar puiul nostru ce şi-a pus în gînd
Nu i-a fost dat de fel să izbutească!
Şi-a dat el osteneala, dar în van
A încercat să zboare, nu-l ajută
Puterile, deşi s-a repezit avan!
Acum se zbate jalnic, în derută.
Văzîndu-l, cloşca-i spune cu reproş:
— Pînă să cînţi, mai este vreme încă,
Acum eşti doar un viitor cocoş
Şi ca să creşti, ia boabe şi mănîncă!
Şi nu e bine, fiule, ţi-o spun,
Şi îi zîmbi, cu-n fir de soare-n gene:
— Nu eşti deloc pe drumul cel mai bun
Cînd ai doar fulgi, să mi te umfli-n pene!
În româneşte de VALENTIN DEŞLIU
(Perpetuum comic ’91, pag. 238)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu