Iubitule!
Ai plecat şi, acasă, deodată, totul a devenit plictisitor şi trist iar eu nu-mi puteam găsi locul. Priveam la fotoliul gol din faţa televizorului iar inima mi se strîngea ca într-un cleşte. Un singur lucru mă linişteşte: tu, în vremea asta faci baie, faci sport, citeşti — într-un cuvînt, îţi îmbunătăţeşti starea fizică şi sufletească...
Pe cînd eu? Pentru a-mi înăbuşi tristeţea singurătăţii am înşfăcat mătura, cîrpa, aspiratorul, am deschis toate dulapurile, comodele, servantele şi... mare mi-a fost mirarea cînd am văzut în lada de pantofi ghetele tale de sărbătoare! Totul mi-a devenit clar atunci cînd nu mi-am găsit la locul lor, proprii mei pantofi. O întîmplare de groază. Acum, o lună întreagă, cît vei sta tu la odihnă, voi fi lipsită de pantofii mei preferaţi!
Am continuat cu dereticatul şi, deodată... altă surpriză! Dar tu, fără îndoială ştii deja despre ce e vorba: pantalonii tăi, velur din import, ăia care-ţi întinereau atît de mult mutra ta nu prea tinerică şi, împreună cu ghetele acelea cu toc înalt, dădeau un aspect longilin picioarelor tale scurte, în loc să te însoţească în concediu, atîrnau cuminţi în dulap. Să fie oare un miraj? Da’ de unde, nu era nici un miraj! Pur şi simplu, în timp ce-ţi făceam geamantanul s-a reîntors acasă de la şcoală draga noastră Laimute şi şi-a aruncat ginşii săi vechi din velur pe acelaşi scaun unde erau şi ai tăi iar eu, din grabă şi fîstîceală, i-am încurcat între el şi astfel tu ai plecat cu unicii ginşi ai unicei noastre fiice! Biata fată! A fost aşa de amărîtă că nu mi-a rămas altceva, de făcut decît să-i duc pe ai tăi la croitor, aşa originali cum erau, ca să-i transforme pentru ea.
Venindu-mi în fire după toate aceste surprinzătoare descoperiri, am continuat să fac ordine, fără să bănuiesc măcar că marea surpriză abia acum va veni. După cum glăsuieşte vechea înţelepciune populară, dacă primul nasture l-ai încheiat greşit, atunci şi toate celelalte vor fi încheiate tot cum nu trebuie.
...Şi acum, fi atent. Scot eu din sertarul comodei un sac de celofan — ştii, acela în care ţineam vechea uniformă de pompier a tatălui tău, cu casca aceea strălucitoare de alamă — deschid, dragă, sacul şi... îngrozitor! În locul uniformei de pompier găsesc costumul tău elegant, frumos şi nou, pe care ţi l-ai cusut special pentru concediu. Ce lanţ uimitor de coincidenţe şi stranii întîmplări! Mai ceva ca treaba aia cu triunghiul Bermudelor! Să-nnebuneşti, nu alta!
Crede-mă, nu m-aş fi mirat mal mult dacă ar fi apărut din sacul acela un omuleţ verde, extraterestru, sau secretara ta cea roşcovană. Dar chiar în momentul următor judecata lucidă a învins. Ea mi-a spus că secretata ta n-are ce să caute în sac, din moment ce ea, în acest timp, îşi face concediul în aceeaşi staţiune unde, întîmplător desigur, te afli şi tu. Dacă stăm să judecăm, prezenţa costumului tău elegant în sac avea o logică. Pregătindu-mă să ţi-l pun în valiză m-am temut să nu se şifoneze pe drum şi — de aceea — l-am băgat în sacul de celofan, acelaşi sac în care înainte se aflase uniforma tatălui tău. Dar din grabă şi emoţie, (doar nu tu însuţi mă alinţi spunîndu-mi „împrăştiato"?) le-am încurcat. Dacă ai fi văzut cît de mult m-a indispus chestia asta: ce se va întîmpla dacă tatălui tău îi va da prin cap să arate cuiva relicva aceea? Ce se va întîmpla?!
Şi totuşi sînt puţin neliniştită că te-am lăsat să pleci la drum în trening şi tenişi, ca să nu mai fii nevolt să te schimbi în tren. Cine şi-ar fi putut imagina că geamantanul acela îşi va schimba conţinutul într-un asemenea hal? Bine măcar că ţi-a rămas mustăcioara pe care ţi-ai lăsat-o special pentru concediu şi cravata aceea elegantă. Îmi închipui ce minunat se vor armoniza cu casca de alamă, dacă cumva ai de gînd să faci o vizită pompierilor de acolo, pentru a le transmite salutul tatălui tău.
Dar de ce m-oi fi apucat eu să flecăresc despre haine (ai avut întotdeauna dreptate, de o mie de ori ai avut dreptate, cînd ziceai că sînt o „sclavă a lucrurilor")? Închei cu speranţa că treningul te va ajuta să-ţi păstrezi o excelentă formă fizică, sănătatea şi agerimea, energia tinerească. Poate chiar te vei întoarce acasă mai devreme. Pentru că, dacă ai de gînd să te întorci chiar la termen şi nu mai devremâ, atunci ai să găseşte casa încuiată, doarece şi noi plecăm la odihnă.
Pînă la mult aşteptata şi fericita reîntîlnire, te îmbrăţişează fierbinte, a ta, iubitoare...
În româneşte de ANATOL GHERMANSCHI
(Perpetuum comic ’91, pag. 244)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu