MINIATURĂ
— Încîntat să te întîlnesc — m-a îmbrăţişat dramaturgul pe stradă.
— Hai să-ţi povestesc o treabă revoltătoare!
— Te ascult cu cea mai mare atenţie.
— Nu este numai revoltător, dar şi absurd! Un an întreg am scris o piesă şi, în sfîrşit, o termin. Piesa are toţi eroii, dar absolut toţi eroii pozitivi, înţelegi? Iar deştepţii noştri de critici au scris numai cronici negative!
BĂTRÎNUL CU BARBĂ
Pe şoseaua principală era înfipt un stîlp, cu un rest de tablă ştearsă. În jurul stîlpului se adunase un pîlc de oameni.
Mi-am pus sacoşa lîngă copacul învecinat şi m-am apropiat de grup. Toţi ascultau, cu mare atenţie, ce povestea un bătrîn cu barba albă.
— Cum venea pe şosea, mi s-a părut că-i foarte mare. Cenuşiu, cu pete maron, acoperit de praf. Mugea ca un taur şi a trecut ca o săgeată. În partea aceea!
Bătrînul a întins mîna să indice direcţia şi toţi au întors capetele într-acolo.
— Înainte vreme — a continuat bătrînul — veneau des pe aici, dar după un timp au început să se rărească. Să ştiţi, însă, că ăla cenuşiu de care spuneam nu este ultimul. Eu ştiu sigur că este încă unul ca el. Credeţi-mă, va veni ziua cînd...
În sfîrşit, am înţeles de ce s-a adunat lumea în jurul stilpulul. Mi-am luat sacoşa şi dus am fost.
Nu au decît să aştepte el autobuzul!
În româneşte de VITALIE TEODORU
(Perpetuum comic ’91, pag. 152)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu