,

Cu şi despre copii (pc89)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
        — Tăticule, 1000 de mărci înseamnă mult?
        — Depinde dacă vrei să le cîştigi sau să le cheltuieşti.

*

        — Vrei să-ţi vezi frăţiorul pe care l-a adus barza?
        — Da, dar mai întîi vreau să văd barza care l-a adus pe frăţior.

*

        — Ce face băieţelul?
        — Foarte bine, merge de 5 luni.
        — Oho, înseamnă că a ajuns departe, unde-i acum?

*

       — Eu m-am născut cînd mămica şi tăticul erau plecaţi la teatru. Cînd ei s-au întors acasă eu, gata, mă şi aflam născut în pătut.

*

        — Bunicule, de ce oamenii au inventat electricitatea?
        — Ca să nu se uite la televizor cu lumînarea.

*

        — La şcoală aveţi acvariu ?
        — Avem.
        — Dar cine le dă de mîncare peştilor?
        — A, ei de acum s-au obişnuit, nu le dă nimeni de mîncare.

*

        — Tăticule, eu am ochii mamei cum zice toată lumea?
        — Aşa este.
        — Atunci ochii mei la cine sînt?

*

        — Bunicule, ştii de ce pămîntul este aşa de murdar?
        — Nu.
        — Din cauză că toată lumea calcă pe el.

*

        — De ce nu mănînci ciocolăţică?
        — Mă gîndesc.
        — La ce?
        — S-o împart cu alţii sau nu?
        — Dar conştiinţa ce-ţi spune?
        — Să n-o împart!

(Perpetuum comic ’89, pag. 254)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate