Rar se pot întîlni undeva prin lume oameni competenţi ca la noi. Chiar dacă pe undeva se întîlneşte vreun astfel de competent, atunci ăsta este un reprezentant de-al nostru în străinătate.
Oamenii noştri incompetenţi fie că au murit deja, fie că încă nu s-au născut.
La noi, nu numai că toţi sînt competenţi, ci avem unul sau două milioane surplus de competenţi. Un milion e în străinătate, iar celălalt e acasă. Dar ei n-au nici o şansă să-şi demonstreze competenţa deoarece la noi toate locurile sînt ocupate deja de competenţi.
Că nouă ne este străină orice incompetenţă o dovedeşte şi faptul că astăzi incompetenţii se găsesc numai în alte ţari.
În străinătate, incompetenţii ocupă adeseori diferite poziţii în stat, sport, economie, asociaţii de amatori şi în societate în general.
Datorită incompetenţei acelor oameni — care se află în asemenea funcţii de răspundere — în alte ţări se ajunge foarte frecvent la înlocuiri. Pe un incompetent îl înlocuieşte alt incompetent şi e numai o problemă de zile cînd va fi şi ăsta, datorită incompetenţei sale, înlocuit. La noi, însă, nu se poate în general ajunge la asemenea fenomene, deoarece fiecare dintre oamenii noştri este excepţional de competent şi pentru a fi schimbat trebuie să facă ceva cu totul extraordinar: să moară sau să fie transferat în altă (citeşte mai înaltă) funcţie.
Lucrurile pe care alte ţări sînt nevoite să le facă din cauza incompetenţei oamenilor lor noi le-am rezolvat prin simplul fapt că la noi oamenii sînt deosebit de competenţi, noi realizînd şi un asemenea succes că pe cap de locuitor avem doi competenţi.
Să luăm de exemplu, sportul. Cînd un selecţioner incompetent, din străinătate, ocupă la un campionat mondial un ruşinos, înjositor şi descurajant loc doi, opinia publică îl scuipă imediat, iar el nici nu mai aşteaptă să fie înlocuit, ci ori se sinucide, ori pleacă în exil de bună voie, schimbîndu-şi în prealabil, prin operaţie, înfăţişarea, că nici propria lui mamă nu l-ar mai recunoaşte, conştient fiind de incompetenţa lui şi de situaţia dezastruoasă în care s-a adus pe sine şi în care a adus echipa în fruntea căreia era.
Pe selecţionerii noştri, însă, nici un fel de înfrîngere nu-i poate descuraja. Ei, chiar atunci cînd suferă cele mai grele înfrîngeri, rămîn pe teren cu încăpăţînare şi plini de bucuria vieţii şi de optimism, gata să suporte şi toate celelalte înfrîngeri din viitor.
Aceasta dovedeşte doar că ei sînt mai competenţi decît colegii lor din străinătate, deoarece numai un asemenea om competent poate să meargă de la o bătălie dinainte pierdută la o altă bătălie dinainte pierdută, de la o înfrîngere la altă înfrîngere.
La fel e şi cu cei care conduc economia. Se întîmplă, spre exemplu, ca într-o anume ţară, un director să facă o greşeală măruntă. În acest fel, el a demonstrat că e incompetent şi este imediat înlocuit, fără a se mai aştepta ca el să-şi dovedească incompetenţa prin greşeli mai mari. Acolo e suficient şi un lucru mărunt ca omul să fie crezut că e incompetent.
La noi, cei care conduc economia sînt mult mai competenţi. Aceasta se vede nu numai prin rezultatele pe care le realizează economia noastră, ci şi prin aceea că ei cedează mărinimos greşelile lor mărunte adjuncţilor, locţiitorilor şi colaboratorilor lor, ca recunoştinţă pentru ajutorul acordat de aceştia în muncă, iar pentru ei păstrează cele mai mari greşeli. Dar, pentru aceasta, ei nu vor fi schimbaţi, deoarece şi cele mai mari greşeli se fac numai în interes larg: interesul clasei muncitoare, interesul proletariatului mondial, interesul comunei, interesul republicii sau provinciei. Ei, deci, cei care conduc economia noastră au întotdeauna un interes atunci cînd fac greşeli mari şi numai cei mai competenţi oameni pot să-şi pună viaţa şi opera în slujba unor asemenea interese largi şi nu numai că nu sînt înlocuiţi, ci din contră!
Ce e cel mai rău (din fericire — în străinătate) este că, în alte ţări şi miniştrii pot fi incompetenţi. Din cauza unui ministru incompetent se întîmplă să cadă şi guverne întregi, dar, acolo nimănui nu-i pare rău de un asemenea guvern, deoarece se consideră că guvernul în care stă un ministru incompetent trebuie să-i mai aibă şi pe alţii în rezervă, altminteri n-ar exista miniştri fără portofoliu. Un asemenea guvern este înlocuit cu altul care promite că va fi mai bun, dar în curînd se constată că nu s-a schimbat nimic, deoarece şi în noul guvern sînt miniştri fără portofoliu.
La noi, însă, şi cei mai mici şefuleţi dovedesc o asemenea competenţă încît devine un eveniment istoric atunci cînd unul e criticat că ar fi făcut ceva rău. Critica nu o suportă nu pentru că ar fi incompetent, ci din cauza unor dificultăţi obiective. Astfel că e mai uşor să schimbi dificultăţile obiective, decît pe şef.
Toate acestea vorbesc despre competenţa noastră de neînlocuit şi ne minunăm că încă nu se poartă negocieri globale în cadrul cărora să se realizeze un acord între Nord şi Sud pentru ca oamenii noştri să preia toate locurile cheie în omenire, pentru a scoate lumea din criza pe care o trăim.
Dacă omenirea doreşte oameni de neînlocuit, deci cu practică de mulţi ani, să ni se adreseze. Cei mai competenţi aşteaptă demult apelul, lipiţi pe scaunele actualelor lor poziţii.
În româneşte de VERONICA ZAVU
(Perpetuum comic ’91, pag. 216)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu