Am fost invitaţi la o nuntă, la ora trei după masă. Ca să nu întîrziem, eu şi soţia, am plecat cu motocicleta. Pe drum soţia a privit ceasul spunînd că întîrziem. Am accelerat şi imediat am depăşit peste cincizeci de motociclete; cît pe ce să dobor o femeie cu un buldog.
— Hai să fim mai atenţi! — am reuşit eu să fac o observaţie.
Peste cîteva minute soţia m-a smucit nervoasă de mînecă.
— Ce s-a întîmplat? — am întrebat.
— S-a enervat! — strigă soţia.
— Cine?
— Buldogul! răspunse eal
Am privit înapoi şi era cît pe ce să scap motocicleta din mînă. Căscînd gura, buldogul se afla la o jumătate de metru de noi.
— Dă-i bătaie — strigă speriată soţia.
Am scos tot ce-am putut din motocicletă, dar buldogul se ţinea scai de noi.
— Lua-l-ar dracii! am mîrîit eu, aşteptînd să fiu apucat de picior, sau să-mi văd soţia smulsă din şa.
Soţia alunecă din scaunul din spate şi se agăţă de gîtul meu.
— Mai repede! Mai repede! — urlă ea. Se pare că-i turbat.
Am simţit o sudoare rece pe spate şi i-am zis soţiei că trebuie să-l abatem din drum.
— Aruncă-i în cap pălăria mea, — i-am spus eu.
— Ca să mă prindă de mînă? — zise plîngînd soţia, cînd tocmai ajungeam la poarta tinerilor căsătoriţi. Ne simţeam salvaţi, oamenii ne vor ajuta.
Am văzut cum din curte au ieşit mai toţi nuntaşii. Credeau că buldogul este darul nostru de nuntă.
— Ce căţel drăguţ — susura lin mireasa, atingînd cu un deget buldogul. Ce drăguţ...
M-am speriat că buldogul se va arunca asupra ei şi voiam să strig: „Atenţie, este turbat"! Dar, spre uimirea mea, acesta, după ce privi liniştit la mireasă, se culcă lîngă motocicletă.
M-am apropiat de el şi am văzut că lanţul de care era legat se prinsese de cîrligul aflat sub scaunul din spate.
În româneşte de KOLEA KURELIUK
(Perpetuum comic ’89, pag. 238)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu