El moare dimineaţa pe o plajă
cu palmieri verzi, nisip fin, muzică tristă
Ea, singură, pe un vapor imens şi alb
îşi aminteşte iubirea care fuse
fugind de ea însăşi pe însăşi insula
unde avea o bucată de ocean, o vilă şi
doi cîini credincioşi.
Oh, oh, spuse, sughiţînd de plîns, vînzătoarea
de roşii
e ca-n viaţă, ca-n viaţă, ca-n viaţă
Pe urmă plecă la chioşcul ei de carton
şi trînti primele roşii pe cîntarul coclit
cu un gest ferm de parcă i-ar fi înapoiat
scrisorile, bărbatului care-o trădase
Uită-mă, uită-mă, strigau ochii ei
către bătrîna ce-i întindea o plasă ruptă
nu înţelegeţi nimic, n-aveţi habar
de sufletul rănit de pe vaporul alb,
de sentimentele care dinamitează chioşcul
între orele opt şi şaisprezece punct
e ca-n viaţă, ca-n viaţă, pentru cinci lei
se poate cumpăra la alegere
un kilogram de roşii sau o pasiune totală
depinde ce-ţi trebuie, depinde ce vrei.
(Perpetuum comic ’89, pag. 67)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu