...şi-mi spui c-ai să-mi păstrezi o amintire veşnică...! Ei, bravo, asta mai lipsea! Aici am ajuns! Să-mi doreşti moartea... Tu, cine altcineva... Acu n-o să-ţi iei vorba înapoi... ai zis-o? ai zis-o şi gata. Am luat notă... da’ să ştii că de mine n-ai să scapi aşa uşor... Gata... gata... Poate crezi că sînt fi-ta şi că mă-nnebunesc lacrimile... Şi fi-ta, ce mai podoabă... amîndouă două bucurii pe capul meu... să vă ţin, să vă aduc parale, crăpelniţă, să vă cumpăr boarfe... Ai leafă... şi tu... vai şi-amar... mi se face scîrbă, auzi? Atunci de ce mai cereţi de la mine? Nu v-ajungeţi? Păi cum să v-ajungă... mă-ntreb şi eu ca un prost ce sînt... dresurile şi ţoalele alea străine Augustino, Augustino, voi aveţi în cap tărîţe, pe onoarea mea... Fi-ta şi-a găsit pe Ţafandache ăla... s-o ţină el...! Cum?! Sînt al dracului? Eu?! Păi de-aş fi al dracului demult vă dădeam papucii, la amîndouă... zilele mi-aţi mîncat... Ţafandache băiat bun? Haida de! Nici liceul nu şi l-a terminat... Bine, bine că l-a terminat... la seral... fie... Şi s-a cocoţat acolo, undeva, ştii tu... cît o să-l ţină şi ăia, că nu-i bun de nimic, de colo-colo, ştie să dea ordine, ce altceva... Într-o zi o să-l vedeţi umblînd desculţ şi cu pantalonii rupţi... n-o să-l mai vrea nimeni, auzi? asta ar merita... Fericirea fetii tale... eu, eu nu i-o doresc? Ia mai slăbeşte-mă cu Hans, Hans... cal de dîrvală la voi, asta sînt... vedea-v-aş pe amîndouă reci... Înmormîntare clasa-ntîi... aş da şi ultimul pol... Rău, eu rău...? mă mir că nu-ţi înţepeneşte limba-n gură... păi, dacă nu eram eu...! puşcăria te mînca... Eu, am tras eu foloase? Mai bine mă lipseam... păi, cît am umblat eu, Augustino... stai, lasă-mă cu Hans, Hans... ia mai bine spune-mi cît am colindat eu pe la unul şi pe la altul ca să dovedesc ce...? că n-ai ascuns marfa sub tejghea... le-am căzut şi în genunchi, le-am arătat şi ciorapii din picioare că sînt rupţi şi cîrpiţi... de unde să avem noi bani... de unde lux... Şi mai eşti şi tîmpită, parcă nu ştiai cînd vine marfa... să-ţi fi chemat pe proasta aia de soru-ta cînd trebuia... Că n-a putut să vină? Şi pentru soră-ta, pentru o zgripţuroaică să intrăm noi în bucluc...! De două ori tîmpită, fiindcă ziceai să punem banii sub saltea sau să-i băgăm la fundul borcanului cu fasole ţucără, că acolo n-o să-i găsească nimeni... Dacă nu-ţi dădeam eu ideea să-i facem pe numele lu’ frati-miu, acum eram în găleată... Ei, ei, nu te zborşi la mine! Mă baţi la cap... Că n-o să-i mai scoatem de la el? Cînd ţi-oi vedea tu ceafa? Nu crezi că nu ma are mult de trăit... treaba ta, da’ nu mai are... Eu sînt singurul lui moştenitor legal... bănuţii şterpeliţi, bine, bine, cîştigaţi de tine, o să ne revină nouă pe cale legală... Îi facem maşină... Hojmălău zici? O să ne îngroape el pe noi? Dacă eşti tu aşa deşteaptă, Augustino, ia spune-mi cam unde duce un cancer la plămîn complicat cu o ciroză...? Fumează şi bea de stinge... Ce tot o ţii gaia-maţu că e hojmălău... că n-are nici pe dracu... că bagă-n el ca-ntr-un butoi fără fund... Beţivan... haimana... Nu mă crezi... bine... O să ne salveze Ţafandache? Adică de mine nu mai aveţi nevoie... Lasă-mă, Augustino, lasă-mă, nu plîng eu pentru atîta lucru... Numai că, vezi tu, te-am iubit, al dracului te-am mai iubit... Ce mi-a venit? Uite-aşa, nici eu nu ştiu... Ce zici? Că mai bine-aş face să mă închei la vestă...? Păi cu ce să mă închei? Îmi lipsesc nasturii... N-ai avut timp, înţeleg... tu n-ai niciodată timp pentru mine... ciorapii rupţi şi necîrpiţi... trag între hulube, cal de dîrvală, căpăstru-mi mai lipseşte... Şi casa... Doamne, în ce hal mai este, cîtă dezordine... cu terfeloagele alea ce mai faci, de ce le mai ţii...? O să ne mănînce gîndacii, moliile, păduchii... Pe fi-ta nu... toată ziulica se scaldă, să fie curată pentru guguştiucul ei... Ho, opreşte-te, n-am nimic cu el! Fericire?! Ce-i aia? Da’ tu, tu, mătrăgună, tu, hîrcă, tu, scoroambă... pe tine ce te-a apucat? Adică... zău? nu înţelegi? Te faci că nu-nţelegi... Ce, sînt orb? Te baţi cu fi-ta pe dresuri, pe baie, pe şanel... Nu vezi că arăţi ca o paţachină? Unde bat? Mai bine să te întreb eu... De unde, Augustino, atîta şanel, Mona Lisa, Nina Ricci, spray mist... De unde? Ha? Taci? Ţi-a luat Dumnezeu graiul? Unde-i limba aia afurisită...? Ho, ho, opreşte-te, morişcă! Ciocan pneumatic! Îmi spargi urechile! Sînt gata să-mi asum toată răspunderea... Te-ai oprit? Atunci, ia spune-mi ce căutai alaltăieri la cinema cu grangurul tău? Nu pricepi? La matineul de la ora zece... Poţi să trăncăneşti pînă ce ţi s-o usca fleanca... ştiu bine că aveai zi liberă, ce servici... ce depozit... ce marfă... Păi sigur, am înţeles, la depozit te puteai duce numai cu şeful... dar la cinema...? Ce era să faceţi pînă venea marfa? Ştiu eu? Să fi venit frumuşel acasă să vezi dacă mai e ceva prin crătiţi... uită-te şi tu... Cum să nu dau din picioare? Nu mai pot să rabd... mizerie... păduchi... Voi rîie n-o să faceţi, n-am loc de voi la baie... da’ nu pentru mine... ştiu eu... Lacrimi? Augustino, unde vezi tu lacrimi în ochii mei? Năluci... pentru ce aş plînge... meriţi tu...?! Mînca-l-ar ciuma pe zgîmboiul tău... măcar de-ai fi găsit unul mai frumos ca mine... nu, nu plîng, lasă-mă... trădătoareo, lasă-mă... un umflat şi mai umblă şi cocîrjat... ca un păianjen... burtos şi nişte papainoage subţirele... te-a prins în plasa lui... un pitpalac nenorocit... Uite, nu mai plîng... dar jură... eu sînt suflet de poet... înţeleg tot şi sufăr pentru toţi... un jurămînt îmi e de-ajuns...
— Ospătar! Halba aia...?! S-a spart, zici... plătesc... Mai adu-mi una!
(Perpetuum comic ’89, pag. 45)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu