În cabinetul directorului fabricii, au intrat portarul Marinov, cu mustaţa-i sură şi stufoasă, şi Mico, muncitor la atelierul Nr.15. În mîinile portarului se afla o geantă din pînză de foaie de cort, iar Mico clipea, vinovat, din ploape şi dădea din cap a pagubă.
— Ce s-a întîmplat? — întrebă directorul.
— A încercat s-o scoată din fabrică — raportă portarul. Proba materială e de faţă. Poftim, cizmuliţele noastre pentru copii!
Faţa directorului s-a luminat, iar ochii au început să-i strălucească.
— Nu te înşeli, tovarăşe Marinov? — a întrebat el, pipăind cizmuliţele furate.
— Cum să mă-nşel? întrebaţi-l şi pe el!
Directorul l-a privit pe Mico.
— Da, am încercat să ies cu ele — murmură acesta, speriat.
Atunci directorul s-a apropiat de el şi, brusc, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat pe obraz. Marinov a dus mîna la inimă şi s-a lăsat, încetişor, într-un fotoliu.
— Tovaraşe Marinov — i s-a adresat directorul — cînd ai prins, ultima dată, pe vreunul care a încercat să iasă cu marfa fabricii?
— M-m-m — s-a gîndit portarul — să tot fie vreo doi ani.
— Ei, vezi ce bucurie ne-ai adus? Asta înseamnă că, în sfîrşit, şi din fabrica noastră au început să sustragă marfă! Ori acesta e un semn sigur că s-a îmbunătăţit calitatea cizmuliţelor, nu? Altfel, cui i-ar trebui să ia rebut? — mai zise directorul şi chemă secretara:
— Sonia, adă repede o sticlă de şampanie! Să ciocnim pentru renaşterea calităţii. Această zi trebuie înscrisă în analele fabricii! Poftiţi la masă, prieteni!
Portarul Marinov şi pungaşul de Mico s-au întins către cupele înspumate cu şampanie, iar directorul a strîns la piept, cu gingăşie, geanta care conţinea marfa produsă în fabrica lui.
În româneşte de VICTOR GORŞCOVĂZ
(Perpetuum comic ’88, pag. 199)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu