La plajă, o bună prietenă, al cărui nume prefer să-l trec sub tăcere, mi-a reproşat:
— Dragă, tu nu te preocupi pentru ziua de mîine. Consultă un cititor în stele, află-ţi viitorul, nu te lăsa descoperit în faţa imprevizibilului!
Evenimente nefericite din viaţa unor colegi au constituit argumente în favoarea ei. M-am prezentat la un cititor în stele, am plătit tariful şi am ieşit în faţa hotelului. Era seară, răcoare şi o atmosferă încărcată de mister.
— Aia-i steaua ta! mi-a arătat un punct luminos care se mişca în imensitatea universului.
Chiar dacă era întuneric, mi-am dat seama că astrologul devenise palid.
— Steaua dumitale ajunge la orizont, în curînd se va scufunda în mare. Te văd om serios, cu cravată şi cu o tărie sufletească deosebită, altminteri n-aş îndrăzni să-ţi spun adevărul: omule, zilele îţi sînt numărate... Dar ce spun eu?! Nu vei apuca nici măcar ziua de mîine! Condoleanţe!
Vestea m-a întristat, în ce mă priveşte — mi se rupe inima cînd aflu că mă paşte o primejdie. Împăcat cu soarta, mi-am cumpărat un sicriu confortabil, un buchet de garoafe, cafea, o sticlă de coniac „Tomis" şi volumul „Pe tărîmul celălalt". Ţigări aveam.
Mi-am pregătit o cafea tare, mi-am turnat coniac într-un pahar, am aprins o ţigară şi m-am întins liniştit în sicriu, la malul mării. Ieşise luna, din larg adia briza, aşa încît noaptea a trecut repede. Între timp, am citit pe rupte, am scris chiar şi o cronică destul de obiectivă... În zori, mă simţeam excelent. Încrezător în destin, am rămas acolo pînă după amiază, fără să-i iau în seamă pe curioşii care se strînseseră ca la urs, cînd m-au cuprins unele presimţiri şi am alergat la astrolog.
— Domnule, eşti un escroc, i-am zis-o de la obraz. După previziunile tale, la ora asta trebuia să fiu mort!
— Ei şi ce, îţi pare rău? Ar fi cazul să spui mersi! Ingratule! şi mi-a trîntit uşa în nas.
La mijloc se strecurase, de fapt, o eroare: cred că astrologul confundase steaua mea cu naveta spaţială „Challenger"!
(Perpetuum comic ’88, pag. 117)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu