Înmănunchem în paginile de faţă, aşa cum am făcut-o cu Nicolae Crevedia, Mircea Pavelescu, Aurel Iordache etc., un amplu ciclu de versuri ale unor autori care ne-au fost contemporani, de data aceasta atenţia noastră îndreptîndu-se asupra liricii satirico-sociale a multilateralului poet Mihu Dragomir (1919-1964). Pe cînd scria aceste versuri, scriitorul frecventa mai toate genurile şi speciile literaturii satirico-umoristice. Fie-ne permis, mai ales acum, cînd îl recitim, să nu-l aservim umorismului gratuit atît de răspîndit în epocă, ci poeziei de virulenţă socială, sarcastică, deschizătoare de orizonturi, mai curînd soră bună cu lirica politică. Dar cum se aşteaptă, în sfîrşit, apariţia unei antologii în „Biblioteca pentru toţi", să lăsăm comentariile pentru atunci. Cititorul va avea oricum revelaţia cunoaşterii acestei feţe a liricii lui Mihu Dragomir, care ni-l relevă încă o dată ca pe unul din marii poeţi români ai frămîntatului nostru secol douăzeci. Ordinea în care am dispus poeziile în ciclu e, evident, una cronologică, tocmai pentru a putea oferi cititorului posibilitatea să evalueze evoluţia poezei lui Mihu Dragomir şi în această direcţie.
NICULAE STOIAN
Roman banal
Statuile oxidate din vechiul nostru parc
au renăscut povestea mereu sentimentală
şi ţi-am zvîrlit săgeata demonicului arc
în noaptea cu reflexe albastre, de cerneală.
Tu cunoşteai amorul curat, nepămîntean,
şi-mi recitai, pierdută, sonore poezii,
eu îl citeam cu rîvnă, pe Guy de Maupassant
şi-mi revedeam figura descrisă-n Bel-Ami.
Şi lună după lună noi ne-am iubit cuminţi,
citind din Byron, Shelley, trăind, visînd cu ei,
visam aureola icoanelor cu sfinţi
subtilizată-n vraja romanticei idei.
Dar într-o zi şi nouă ne-a-ntins otrava cobra
ispitei, cînd, din rafturi străvechi de anticar,
ai cumpărat o carte de Maurice Dekobra
cînd eu cumpărasem un biet dicţionar.
Apoi ne-am despărţit. Am părăsit de-atunci,
credinţele abstracte cuprinse-n poezii.
Şi azi gîndesc: e bine femeii să te-arunci,
dar nu, în prealabil, să crezi în Bel-Ami.
1940-1942?
(Perpetuum comic ’86, pag. 12)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu