Am citit eu undeva că, dacă nu poţi să dormi, trebuie să numeri. Şi nu aşa, abstract, unu-doi-trei-patru..., ci altceva, concret, oi de exemplu.
Aşa că am început să număr. O oaie, două oi, trei oi... Oaia cu numărul matricol douăzeci avea o fundiţă roşie la gît. Văzînd oile că aşa se poartă, au început toate să umble cu fundiţe albe, roz, albastre, mov...
Apoi, oile s-au emancipat din ce în ce mai mult. Unele dintre ele aveau ruj de buze, altele gene false. Pe la oaia 320, umblau cu tocuri aşa de înalte, încît mă mir cum de-şi mai păstrau echilibrul. De la oaia 516 încolo, au început să danseze graţios dansul lebedelor mici, din baletul „Lacul lebedelor". Oaia 700 fix a dat-o, brusc, pe un rock îndrăcit. Celelalte s-au luat după ea. Ca oile!
Am răbdat, ce am răbdat, apoi am început să dansez şi eu cu ele. Cînd au început să se dezbrace, n-am mai putut răbda atîta indecenţă: blănurile zburau în toate părţile, la fel pantofii cu toc, fundiţele şi chiar şi genele false.
Am strigat odată la ele: „Ajunge, neruşinatelor!" şi le-am mînat spre ţarc.
Cînd a intrat şi ultima oaie, cu numărul 4762, şi eu tocmai voiam să închid poarta, au apărut doi indivizi cu recensămîntul animalelor: că de unde am eu atîtea oi, că dacă le-am declarat... Pînă le-am explicat eu că astea-s somnifere, unele o luaseră razna pe tăpşan. Cei cu recensămîntul au plecat, împreună cu o putină de brînză, două kile de urdă şi vreo patru de caş, luîndu-şi şi catastiful pe care notaseră „4672 buc. somnifere de provenienţă indigenă", şi eu m-am apucat să le număr din nou.
Lipseau patru, pe care, după îndelungi căutări, le-am găsit la videodiscotecă, bete criţă, behăind cu neruşinare împreună cu un berbec ce nu părea a fi de prin partea locului!
Le-am dus înapoi, la stînă, mustrîndu-le părinteşte. Cînd am închis ţarcul în urma lor, am simţit că pic de oboseală şi că, în sfîrşit, mă cuprinde somnul.
La noapte voi avea o misiune mult mai grea, căci mi-am propus să depăşesc cu cinci la sută numărul oilor numărate. Şi dacă o ţin în ritmul ăsta, pînă la sfîrşitul trimestrului voi depăşi toate fermele de ovine din judeţ...
(Perpetuum comic ’85, pag. 164)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu