Viceprimarul oraşului N., arhitectul Ivan Lukanov a rămas din nou fără spaţiu locativ!
Primul său apartament, arhitectul Lear l-a trecut pe numele fiicei sale, Milka. Aceasta s-a petrecut cu 5—6 ani în urmă. Şi a rămas, atunci, fără locuinţă patru zile întregi... I-au dat apoi un apartament cu trei camere. Din fondul statului, fireşte, dar n-a locuit mult în el încărunţitul Lear. L-a dat celeilalte fiice, Stefka.
Trist şi copleşit de nevoi, Lear a rămas fără acoperiş aproape trei săptămîni. A primit, însă, al treilea apartament şi nu oricum, ci la urgenţa întîi. Era un apartament grozav: patru camere, bucătărie, două băi, balcoane, terasă... A locuit Lear în tihnă, dar nu prea mult, fiindcă una dintre fete a născut un băieţel. Un nepot, pe nume tot Ivan!
— Bietul de el, şi-a spus viceprimarul şi inima i s-a strîns văzîndu-l cum dă din picioruşe în cărucior. Iată-l venit pe lume şi n-are, ca tot omul, o locuinţă!
Şi a trecut apartamentul pe numele lui!
Acum umblă palid şi neras pe străzile oraşului, fără un adăpost deasupra capului, fără un colţişor al lui. Dar e, totuşi, optimist. Ştie că societatea n-o să-l lăse pe bătrînul albit să rătăcească prin ploale şi vînt, să-l apuce cumva viscolul, fără să se îngrijească de soarta lui. Drama în care se zbate va înmuia inimile... Grija faţă de om...
Şi cum rătăceşte pe străzi cernit de tristeţe, nu uită să treacă, măcar o dată pe zi, prin faţa blocului patruzeci şi unu din cartierul „Morilor de apă". Acolo, la etajul trei, se lucrează la finisarea unui apartament cu cinci camere.
Traducere de Antigona Grecu
(Perpetuum comic ’82, pag. 30)