TEATRU ÎN TEATRU
Cabină de actori. Actriţa, în costumul Desdemonei. Actorul, în cel al lui Othello. Amîndoi, în faţa unor oglinzi, se demachiază, ca după spectacol...
Actorul: Draga mea, pasează-mi, te rog, demachiantul tău...
Actriţa (suspicioasă): Pe unde mi-ai întîrziat, „domnule" Othello?
Actorul: Cînd?
Actriţa: După căderea cortinei...
Actorul: M-a oprit secretarul literar într-o problemă.
Actriţa:...
Se afișează postările cu eticheta Neculai Mirodoni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Neculai Mirodoni. Afișați toate postările
La aeroport
La barul aeroportului din B.
— Tanţa! (persoană subţire, felină, blondă)
— Manţa! (idem, pe roşcat)
— Tanţa, scumpo, de cînd nu te-am mai văzut! (sărutări patetice) Ce faci, pleci? Vii?
— Manţa scumpo, nici nu ştii ce dor mi-a fost de tine... (trei, patru lacrimi)...
Vulpea păcălită
O vulpe nu ştiu unde-a auzit
Povestea cu ţăranul păcălit.
Drept care, stînd
Şi meditînd,
Conchise logic şi firesc
Că multe se cam potrivesc.
„Hm... e o baltă pe aici
Cu peşte mult... şi mari şi mici...
Nişte ţărani îi pescuiesc.
Ce-ar fi să-ncerc, poate-i prostesc!"
Deci, într-o zi, pe înserat,
Se prefăcu c-a decedat
Exact în drum,
Dar...
Opt puncte nevralgice în pierderea unei prietenii
Cum în ultimele două luni jumătate, stătusem numai la ţară, habar n-aveam de mişcarea oraşului; aşa încît nu mai ştiam care şi cu cine se mai vede, cine mai bîrfeşte, care s-a mai căsătorit, cine a mai divorţat, care s-a mai sinucis din dragoste, la cinzeci şi cinci de ani (vîrstă la care te mai crede lumea) în concluzie, nu ştiam nimic nici de prietena mea Ioana aşa că...
Paşitonu...
Costică Paşitonu e chelner. În fiecare noapte ajunge acasă după ora zero cu FIAT-ul lui 850. Frînează în faţa blocului şi capul îi cade pe clacson preţ de cinci-zece minute, tu, tuuul... apoi se trezeşte pentru cîteva clipe şi bolboroseşte ceva încercînd să deschidă portiera pe undeva prin parbriz. Cade iar cu fruntea pe clacsonul care sună, sună pînă cînd doamna Paşitonu...
Cînd ţi se aprinde beculeţul
Istoria asta s-a petrecut acum vreo 30—35 de ani. În instituţia la care lucram pe atunci, se afla unul Mandache, un zgîrciob şi un afurisit fără pereche. În plus „amicul" ne pîra şefilor cu tot felul de nimicuri aşa că ne devenise tuturor nesuferit şi, în compensaţie,...
Ţigările directorului
— TEMĂ ŞI VARIAŢIUNI —
Varianta I. Realistă.
— Am înţeles, tovarăşe director. Să trăiţi! Le aduc imediat. Tot „Snagov"? Vai, lăsaţi! Se poate? Am eu bani. Să trăiţi!
Varianta a II-a. Ştiinţifico-fantastică.
— Un pachet de ţigări? Presupun...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)