Femeia e deplin nevinovată.
O recunosc. Ea nu a fost de vină
În cunoscuta biblică pricină,
Atît de des greşit interpretată.
Un fruct oprit, într-o grădină plină
De mere aurii? Neaşteptată,
Ilogică şi neadevărată,
De necrezut, opreliştea divină.
E şarpele, fiinţa ticăloasă
Care-a scornit povestea scandaloasă
Ca Eva să-şi trăiască odiseia...
Să nu ne mire deci, dacă femeia
Din şarpe-şi vrea pantofii şi poşeta.
Motivul este evident: vendeta!
(Perpetuum comic ’82, pag. 106)