În toamna cu miros de razachie
Octombrie în zori şi-ascute spada.
Pe uliţe vecinele-ncep sfada,
Dar se împacă iar la cumetrie.
Pe trenuri e în toi bidoniada.
Nu toţi cîţi cară au muncit la vie,
Dar asta-i parcă altă poezie
Şi-oricum, aici e toată nostimada.
Şi străzile-s de-acum mai animate.
Mai poartă unii semne de avarii,
Ciocnind(u-se) paharele...
Se afișează postările cu eticheta Mihai Barbu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mihai Barbu. Afișați toate postările
Anecdote VI (pc91)
Soţia: — Ar trebui să-l concediezi pe şofer! Era să mă omoare de două ori!
Soţul: — O, dar este un om atît de bun! Să-i mai dăm o şansă.
*
În Scoţia, un turist englez a suferit un accident. Pentru că a pierdut mult sînge i s-a făcut o transfuzie. Englezul i-a răsplătit pe doctori cu generozitate. A doua zi însă, a trebuit să i se facă din nou transfuzie pentru care englezul...
Anecdote IV (pc 91)
— Vreau ca perlele pe care le voi purta în primul act să fie veritabile — declară capricioasa actriţă.
— Bine, vor fi autentice — spuse zîmbind directorul. — Totul va fi veritabil. Şi perlele din primul act şi otrava din ultimul...
*
Într-o şcoală din Scoţia învăţătorul a dat elevilor o compunere pe tema: „Poveste...
Paznic la bostănărie
Primarul se dă jos din şaretă cu şalele înţepenite: hurducat toată ziua de gropile şi umflăturile drumurilor mărginaşe, seara îşi simte toate oasele dislocate. Dar e tînăr şi îşi revine iute.
Se uită bucuros peste întinderea cu gogoşari, roşii şi puzderie de bostani albi, umflaţi, care urmează clina dealului, coborînd apoi lin spre eleşteul cu...
Un tic şi un critic
Mă plimbam, notează criticul Decuseară în memoriile sale, pe care le-a intitulat Memorie, fiindcă, zice el, are o singură memorie, nu mai multe, ceea ce, dacă mă gîndesc bine, mi se potriveşte şi mie şi încă unui număr de vreo patru miliarde de oameni, mă plimbam, deci, notează el, sîcîit de întrerupere, fără rost prin staţiune, după ce băusem, fiindcă aşa e obiceiul, iar...
Schiţmanul
Celebritate mi-a trebuit, celebritate am! E drept că m-am făcut cunoscut şi recunoscut doar pe plan comunal, dar numele meu circulă din gură în gură mai ceva ca cel al lui Maradona cînd a scăpat o mînă în mingea nu ştiu cui şi-a dat gol! Consătenii mei sînt încîntaţi, entuziasmaţi (şi nu cred că sînt capabili, în zilele noastre, de prefăcătorie) de faptul că unuia de-al...
Puterea obişnuinţei
Aseară am ascultat pentru a unsprezecea oară aceeaşi întîmplare nostimă, despre care toţi cei ce mi-au relatat-o au ţinut să mă încredinţeze, sub cuvînt de onoare, că este strict autentică şi că eroul ei era un vecin — al cărui nume nu se poate dezvălui, bineînţeles din...
Iar-n-a-vem-u-mor
Umorul optimist, şi în acelaşi timp fin, poate ferici cele mai alese spirite.
GEO BOGZA
(Perpetuum comic ’82, pag. 249)
(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({})...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)