Polisemia intervine deci în mod inevitabil.
A. Marino pag. 349
— Ia, mă, şi mănîncă! Ia aici! Semiotică, semiotică... Ei na, că m-am împotmolit!... Nu se mai înghite cu una cu două. Degeaba se tot leagă cuvintele între ele şi facem analiză pe text dacă lipseşte cu desăvîrşire un sentiment cît de cît omenesc... Ce ştia Şukşin despre semiotică? Dar Camus?... Nu e nimic de rîs... Între băşcălie şi o rigiditate antarctică e un spaţiu ce-ar trebui umplut cu ceva... Kristeva şi Todorov în sus şi în jos... De parcă noi nu-i cunoaştem pe toţi francezii ăştia... Sigur, Saint-Beuve şi Thibaudet sînt depăşiţi... Toată critica începe cu Barthes... Cînd e gîndeşti că s-a plimbat şi prin Bucureşti.. Chiar şi prin Parcul Ioanid că Institutul Francez era la doi paşi de locul unde alergi şi tu... Măcar de-ar mai citi lumea şi dintr-ai noştri şi tot ar fi ceva... Că nu totdeauna lumina vine de la Paris... Mai sunt şi nemţii, anglo-saxonii... De Claudia ce să mai spunem...
Taci, mă , nu mai lătra, tu nu-l cunoşti... Nici nu erai pe vremea aia.... Mai na o felie de salam... Foarte bine, foarte bine... Barthes e Mont-Blanc-ul, sînt de acord... Ei şi?... Ce ne rezolvă nouă chestia asta, bătrîne? Mănînci, îţi place, cum să nu-ţi placă... O să-ţi umpli burta şi o să te laşi de lătrat... O să vrei nani sau la plimbare... Blanchot, Genette, Raymond Jean... Eu ce vină am?... I-am tot lăudat la studenţi şi i-am pus să înveţe dar uite că acum toţi s-au făcut deştepţi şi nici nu te mai cunosc... abia dacă te mai salută unul pe stradă... Nu mai pot, vreau altceva... Nu mai ştiu ce vreau... Mai devreme sau mai tîrziu ne dăm seama ce înseamnă o pajişte verde şi o dimineaţă însorită... Dincolo de idei şi de toate peşterile... Oi fi fost tu la Scărişoara dar la Platon n-ai ajuns... Te-am plimbat peste tot... La fel a fost şi cu noul roman... S-au înghesuit cu toţii, au teoretizat orice gest şi orice mişcare... ce ştii, mă de Ricardou?... A?... Ce stii tu? Ai auzit de Robbe-Grillet sau de Nathalie Sarraute?... N-ai auzit... Tu eşti un cîine, ţi-e foame latri, dormi, ce-ţi pasă, umbli pe unde vrei şi după cine vrei... Te uiţi la mine, te uiţi, mai vrei... Na, mă, na!... Mai ia!... Mănîncă! Satură-te... Cînd îţi merg ploile, merge, sher interesant, pentru desţelenirea minţii şi trezirea din amorţeală, dar în labirint ce te faci, cum ieşi la liman fără lanternă?... Cultura mare o să te mănînce şi pe tine... ceasul nu-ţi e de nici un folos... Te frămînţi, cauţi, încerci să te organizezi după preceptele raţionalismului francez, de parcă acest raţionalism romanesc sau critic, altfel foarte bine pus la punct, s-ar fi născut în timpul domniei lui... Tu ai auzit, mă, de rege burghez? Un burghez, mă, un Ludovic Philippe... Că şi ăla o ducea bine ca tine... Nu ştii nimic... Ia şi mănîncă! Ce-ţi pasă, bucură-te de viaţă... Cum naiba să trăim noi cu atîtea în cap şi pe cap?... Cum? Iată că am ajuns să nu mai am cu cine să schimb o vorbă... Ne-am făcut deştepţi pînă la cer, ce să zic! Tocmai acum s-a găsit să plece şi Claudia... De ce, mă, urîtule? De ce? Tu ai ascultat la Leipzig Bach? Dai din coadă, degeaba, Leipzig nu e de mîncare, e sector cultural şi nu e de mîncare... Să-mi zică mie că o să dorm mai bine cu semiotica decît cu ea... Auzi tu, mă, urîtule, ce să-mi zică ea mie?... Ai mîncat destul, nu-ţi mai dau nimic... E de ajuns pentru azi... De mîine ne apucăm iar de treabă!... Să vedem cum facem... Tu ai să mă asculţi pe mine?... Va trebui să înveţi teorie dacă nu mai e Claudia... Cel puţin tu sper că n-o să-mi faci mutre... Poate că totuşi o să se întoarcă şi ai să scapi repede... O să ai noroc... Tu ai avut noroc întotdeauna... Nu e ea fata aia să plece aşa... Cine ştie... E clar, mă, trebuie să mă ocup puţin şi de ea, că e femeie, nu... Jos! Nu se poate!... Dă-te jos de acolo! Ce cauţi la Dicţionarul Ideilor literare... Pleacă, mă, de acolo! Aş... Treci aici... Uite că sună şi telefonul... Alo! Da, eu sînt... Tu eşti, Claudia?... Mă bucur că te aud... Dacă ai şti ce spaimă am tras că ai plecat... Unde umbli de două zile fără să-mi spui nimic?... Uite că m-am gîndit şi la aşa ceva... Diseară mergem la concert... Eşti la mama?... Te-ai apucat de semiotică?... Ai înnebunit? Nu se poate... Te rog... Mergem la concert... De hermeneutică să se ocupe alţii... Stai puţin!... Mă, pleacă de acolo!... Da, te ascult... Am luat deja bilete... Îmi pare bine că accepţi... Dacă ai şti cît îmi doream şi eu... Am cumpărat şi batog de rechin... Numai pîine nu avem... Ne vedem în faţă la Ateneu... Lasă că iau eu pîine, nu te deranja...
(Perpetuum comic ’89, pag. 60)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu