,

Metamorfoze ahoiste mai mult haioase decît triste

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
CUM SE TOT NASC MITOLOGIILE

Cum s-a născut Centaurul? - Scornire 
A vr-unui grec, fantasmagoric joc, 
Zărind pe zare traci călări şi-n loc 
De cap de cal, colau umana fire!

Cum s-a născut vestitul Inorog? 
De bună seamă-n marile turnire, 
Din cai mascaţi, cu suliţa-n ţintire, 
Părînd că poartă-n creştet - cruntul cioc!

Erori mintoase - ipohimeni, monştri! 
Dar tu, Natură, cauţi să-mi demonştri 
Că poţi imagina, prin carnaval, 
Scorniri aievea: adu-mi un Narval!

Mă-ntreb dacă destinul lui pricepe-şi, 
Neştind c-o fi străbunul lui Vlad-Ţepeş!

COLAJ

MOTTO:
„Titlul de dobitoc şi-l revendică mulţi oameni, puţini însă şi-l merită, ba aş putea spune că majoritatea îl necinstesc prin faptele lor — spuse Vitelius Improbus".
– M.H. Simionescu: „Breviar" (XXVIII) –

Ce monstru-i Omul - ipochimen stran, 
Alcătuit din zaţuri de pripas! 
Nu vezi? În loc de trompă, poartă nas, 
Iar ochii-s traşi p-un cant, ca la calcan!

Nu-i nici flocos ca leul, nici chelb-ras, 
La mutră-i ca un dos de pavian, 
Şi-n totu-i caraghios ca Stan şi Bran: 
Girafă-i, dacă-i slab şi-i porc, de-i gras!

Vas’ zică, lu’nd aminte, Omul face 
Colaj din soi şi soi de dobitoace!

Neîntrecîndu-l vr-unul dintre ele, 
Din toate, mai urît în cîte-un fel e!

Cu mersul lui, ce-acuză verticalul, 
Pare-un beteag Centaur, minus calul!

ARONESCUL

Biet cabotin! Doar prietenii-l regretă: 
Zicea că-i Mare-Actor, fenomenal! 
M-a invitat să-l văd ca stea concretă 
În rol sublim de Pegas-Ducipal!!!

Credeam că-n Shakespeare, travestit, repetă, 
Cu-alţi cai mascaţi, vr-un vesel Carnaval! 
Cînd colo - figurant într-o scenetă 
Pentru copii - un biet globan de cal!

El şi c-un altul, zilnic, pentr-un pol, 
Făceau pe „Calul", dintr-un camizol!

Mi-a explicat drăcia cum se-nnoadă: 
Nechează „Capul", cel’alt dă din coadă!

Ba, uneori, dacă-i lipsea secundu’, 
Juca-n tandem: el – Capu, tot el – Fundu’! 


NASTROMP

MOTTO:
„Pe nasul lui cel lung 
Soseşte-un Nasobem..." 
– Chr. Morgenstern: „Nasobemul" –

Nou ipohimen – Nasobem! – 
Visa, sorbindu-şi ananasul, 
Ovidiu Naso-n tot Parnasul: 
Din nasuri multe-un nas Suprem!

Brav Cyrano, dregîndu-şi glasul, 
Strunea vr-un gutural poem, 
Precum ciclopul Poliphem 
Lungindu-şi printre stele nasul!

Şi eu rîvneam să mi-l rostogol 
Un „Nas" gigantic, nas cît Gogol!
Nas telescopic, ca Tănase, 
Ori Ţăndărică - numai Nas e!

Cu elefanţii-mi fu mai greu: 
Ei detestau Nastrompul meu!


STRUŢOCAMILOPARD

MOTTO:
        „Şi acum mai-mai toată nădejdea pierdea, de nu ş-ar fi adus aminte Rîsul de un hrizmos, pre carile Camilopardalul încă mai denainte îl învăţasă". 
– Dimitrie Cantemir: „Istoria ieroglifică", IV –

Duplicitate de product bastard – 
Vădind un plod adulterin, o gafă 
Cu gît struţesc, gheb cocoşat sub ceafă 
Şi trup felin - Struţocamilopard!

Mobilul turn fantastica girafă 
Şi-l fîlfîie-n Cetate peste gard, 
Deşiră pînă-n cer un bulevard, 
Hrănind cu stele buza lui serafăl

Sublimul „heroglif" pe zare scris 
Mi-l amintesc, aievea, din Paris:

Girafa traforată-n suplu fier, 
Tour Eiffel erectil şi-ascute-antena, 
Cu obeliscul proiectat în cer 
Şi cu pardonul crăcănat în Sena!

TRAVESTI

Regretatului Costache Rauţchi

Costache-al nostru cel mai păduchios e 
La „Singapore"-n boata cunoscută: 
Pe-o vodcă, de la chelner se-mprumută, 
Retras sub faldul cercănatei fose!

Şi tocmai el să se transforme-n brută?! 
Ce sacrilegiu! El - Hagi Tudose! 
Crunt avatar! Drăceşti metamorfose: 
Falit ce-şi joacă propria-i bancrută!

O, dac-avea Costache, El, în viaţă,
Cîti bani clocea-n saltea Hagi - bani gheaţă

Bănet, sold, aur, în sublime ore, 
El le-ar fi prăduit la „Singapore"!

Dar, vezi, că-n viaţă tot ca-n teatru-i, cică: 
Se-ngroapă-n bani tot scorpia calică!

PREŞUL

Motto 1
„Tu, drumule, eşti bunul meu Parnas... 

Cum nu te pizmui, vreau să-ţi fie dat 
Norocul ca, mulţi secoli petrecuţi, 
Tălpile Stellei să le tot săruţi!" 
        Philip Sidney: „Astrophel şi Stela" –

Blînd Purgatoriu aşternut la uşe 
Ca să-mi săruţi pantofii din picioare, 
Ştergîndu-mi-i de colb, nămol, ninsoare, 
Lingîndu-mi-i pe bot şi pe sub guşe!

Umilă cîrpă - purificatoare 
De lutul vremii strîns, de ani-cenuşe, 
Te bat cu băţu-n vînt: mi se desluşe 
Un nimb ce-adumbră o eclipsă-n soare!

Extatic flutur, veştedă velinţă, 
Ca suferinţa mea, părtaş eşti, parcă: 
Tu-mi fumegi c-un vulcan de suferinţă, 
Căci Draga Mea tot mai arar ne calcă!

M-aplec spre-obrazul tău, ca Vodă Cuza 
Şi unde-a pus Ea talpa, pun eu buza!

BISTRO

Bistrourile din Paris, cît numeri,
Au cîte-un sfinx cîinesc – Dog, Saint-Bernard –
Pe patru labe-n prag, la bulevard,
De veghe, ficşi, ca-ntr-aripaţi zei sumeri!

Intri-n bistro şi te cocoţi la bar
Servind o „demi-bière", dar te nedumeri,
Cînd, hop, un „chien-de-poche"! – Poţi da din umeri
Că-ţi dă botic ca unui vechi clochard!

Comandă-ţi „oeufs-aux-piat" ori doar o „pizza", 
Dar, cînd barmanul a căscat portiţa,

Dinspre bucătărie ţi s-arată, 
Prin ghilotină, o căţea-nflocată:

Căscînd leonic, scheunînd, ia aer, 
Ca-ntr-un generic Metro-Goldwin-Mayer!

(Perpetuum comic ’89, pag. 10)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate