Cum s-a născut Centaurul? - Scornire
A vr-unui grec, fantasmagoric joc,
Zărind pe zare traci călări şi-n loc
De cap de cal, colau umana fire!
Cum s-a născut vestitul Inorog?
De bună seamă-n marile turnire,
Din cai mascaţi, cu suliţa-n ţintire,
Părînd că poartă-n creştet - cruntul cioc!
Erori mintoase - ipohimeni, monştri!
Dar tu, Natură, cauţi să-mi demonştri
Că poţi imagina, prin carnaval,
Scorniri aievea: adu-mi un Narval!
Mă-ntreb dacă destinul lui pricepe-şi,
Neştind c-o fi străbunul lui Vlad-Ţepeş!
COLAJ
MOTTO:
„Titlul de dobitoc şi-l revendică mulţi oameni, puţini însă şi-l merită, ba aş putea spune că majoritatea îl necinstesc prin faptele lor — spuse Vitelius Improbus".
– M.H. Simionescu: „Breviar" (XXVIII) –
Ce monstru-i Omul - ipochimen stran,
Alcătuit din zaţuri de pripas!
Nu vezi? În loc de trompă, poartă nas,
Iar ochii-s traşi p-un cant, ca la calcan!
Nu-i nici flocos ca leul, nici chelb-ras,
La mutră-i ca un dos de pavian,
Şi-n totu-i caraghios ca Stan şi Bran:
Girafă-i, dacă-i slab şi-i porc, de-i gras!
Vas’ zică, lu’nd aminte, Omul face
Colaj din soi şi soi de dobitoace!
Neîntrecîndu-l vr-unul dintre ele,
Din toate, mai urît în cîte-un fel e!
Cu mersul lui, ce-acuză verticalul,
Pare-un beteag Centaur, minus calul!
ARONESCUL
Zicea că-i Mare-Actor, fenomenal!
M-a invitat să-l văd ca stea concretă
În rol sublim de Pegas-Ducipal!!!
Credeam că-n Shakespeare, travestit, repetă,
Cu-alţi cai mascaţi, vr-un vesel Carnaval!
Cînd colo - figurant într-o scenetă
Pentru copii - un biet globan de cal!
El şi c-un altul, zilnic, pentr-un pol,
Făceau pe „Calul", dintr-un camizol!
Mi-a explicat drăcia cum se-nnoadă:
Nechează „Capul", cel’alt dă din coadă!
Ba, uneori, dacă-i lipsea secundu’,
Juca-n tandem: el – Capu, tot el – Fundu’!
NASTROMP
MOTTO:
„Pe nasul lui cel lung
Soseşte-un Nasobem..."
– Chr. Morgenstern: „Nasobemul" –
Nou ipohimen – Nasobem! –
Visa, sorbindu-şi ananasul,
Ovidiu Naso-n tot Parnasul:
Din nasuri multe-un nas Suprem!
Brav Cyrano, dregîndu-şi glasul,
Strunea vr-un gutural poem,
Precum ciclopul Poliphem
Lungindu-şi printre stele nasul!
Şi eu rîvneam să mi-l rostogol
Un „Nas" gigantic, nas cît Gogol!
Nas telescopic, ca Tănase,
Ori Ţăndărică - numai Nas e!
Cu elefanţii-mi fu mai greu:
Ei detestau Nastrompul meu!
STRUŢOCAMILOPARD
MOTTO:
„Şi acum mai-mai toată nădejdea pierdea, de nu ş-ar fi adus aminte Rîsul de un hrizmos, pre carile Camilopardalul încă mai denainte îl învăţasă".
– Dimitrie Cantemir: „Istoria ieroglifică", IV –
Duplicitate de product bastard –
Vădind un plod adulterin, o gafă
Cu gît struţesc, gheb cocoşat sub ceafă
Şi trup felin - Struţocamilopard!
Mobilul turn fantastica girafă
Şi-l fîlfîie-n Cetate peste gard,
Deşiră pînă-n cer un bulevard,
Hrănind cu stele buza lui serafăl
Sublimul „heroglif" pe zare scris
Mi-l amintesc, aievea, din Paris:
Girafa traforată-n suplu fier,
Tour Eiffel erectil şi-ascute-antena,
Cu obeliscul proiectat în cer
Şi cu pardonul crăcănat în Sena!
TRAVESTI
Regretatului Costache Rauţchi
Costache-al nostru cel mai păduchios e
La „Singapore"-n boata cunoscută:
Pe-o vodcă, de la chelner se-mprumută,
Retras sub faldul cercănatei fose!
Şi tocmai el să se transforme-n brută?!
Ce sacrilegiu! El - Hagi Tudose!
Crunt avatar! Drăceşti metamorfose:
Falit ce-şi joacă propria-i bancrută!
O, dac-avea Costache, El, în viaţă,
Cîti bani clocea-n saltea Hagi - bani gheaţă
Bănet, sold, aur, în sublime ore,
El le-ar fi prăduit la „Singapore"!
Dar, vezi, că-n viaţă tot ca-n teatru-i, cică:
Se-ngroapă-n bani tot scorpia calică!
PREŞUL
Motto 1
„Tu, drumule, eşti bunul meu Parnas...
Cum nu te pizmui, vreau să-ţi fie dat
Norocul ca, mulţi secoli petrecuţi,
Tălpile Stellei să le tot săruţi!"
Philip Sidney: „Astrophel şi Stela" –
Blînd Purgatoriu aşternut la uşe
Ca să-mi săruţi pantofii din picioare,
Ştergîndu-mi-i de colb, nămol, ninsoare,
Lingîndu-mi-i pe bot şi pe sub guşe!
Umilă cîrpă - purificatoare
De lutul vremii strîns, de ani-cenuşe,
Te bat cu băţu-n vînt: mi se desluşe
Un nimb ce-adumbră o eclipsă-n soare!
Extatic flutur, veştedă velinţă,
Ca suferinţa mea, părtaş eşti, parcă:
Tu-mi fumegi c-un vulcan de suferinţă,
Căci Draga Mea tot mai arar ne calcă!
M-aplec spre-obrazul tău, ca Vodă Cuza
Şi unde-a pus Ea talpa, pun eu buza!
BISTRO
Bistrourile din Paris, cît numeri,
Au cîte-un sfinx cîinesc – Dog, Saint-Bernard –
Pe patru labe-n prag, la bulevard,
De veghe, ficşi, ca-ntr-aripaţi zei sumeri!
Intri-n bistro şi te cocoţi la bar
Servind o „demi-bière", dar te nedumeri,
Cînd, hop, un „chien-de-poche"! – Poţi da din umeri
Că-ţi dă botic ca unui vechi clochard!
Comandă-ţi „oeufs-aux-piat" ori doar o „pizza",
Dar, cînd barmanul a căscat portiţa,
Dinspre bucătărie ţi s-arată,
Prin ghilotină, o căţea-nflocată:
Căscînd leonic, scheunînd, ia aer,
Ca-ntr-un generic Metro-Goldwin-Mayer!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu