Birocratul: Sînt adjunctul şefului
Z.: El ce anume conduce?
B.: Pe mine.
Z.: De fapt, activitatea Dv. în ce constă?
B.: Să mă menţin cît mai bine pe scaun.
Z.: Înţeleg, dar cum reuşiţi?
B.: Spunînd „nu".
Z.: La ce spuneţi „nu"?
B.: La toate.
Z.: Dar ce sens are?
B.: Dacă zic „da" pot pierde scaunul.
Z.: Nu mi-e clar.
B.: Foarte simplu. Dacă fiecăruia i se năzare să vîndă şi să cumpere ce vrea, să circule după capul lui etc. atunci nici nu ar fi nevoie de bilete, licenţe, certificate şi atîtea alte acte şi hîrtii de la naşterea omului şi pînă la moarte. Şi dacă nu e nevoie de hîrtii, noi birocraţii ce ne facem, să şomăm?
Z.: Înseamnă că oricui vi se adresează cu o cerere îi spuneţi „nu"?
B.: Nu. Spun: „Problema Dv. se află în studiu" sau „Cererea Dv. a fost transmisă organului competent pentru rezolvare corespunzătoare".
Z.: Îmi precizaţi, vă rog, ce gîndesc birocraţii?
B.: Noi nu gîndim, avem formule.
Z.: Ne daţi cîteva exemple?
B.: În primul rînd ne place un limbaj elevat şi ambalat frumos. Nu spunem „acum" ci „în această secvenţă de timp", nici „m-am speriat de moarte" ci „am observat impacientaţi". Nu putem spune „l-a lovit maşina"; altfel sună „a căzut victima unei întîmplări rutiere".
Z.: Oamenii nu vă reclamă?
B.: Da, însă vinovatul este imposibil de găsit. În principiu, întotdeauna vinovatul este altul, care nu are nume şi nici înfăţişare.
Z.: Cum sînt educaţi copiii birocraţilor?
B.: Ei urmează cele mai bune şcoli, în care învaţă să respecte ierarhia, să ghicească ce vrea să spună şeful pînă apucă acesta să deschidă gura. Tot în aceste şcoli mai învaţă că în viaţă mult mai important decît să lucrezi este ca şeful să aibă impresia că lucrezi.
Z.: Tocmai din cauza aceasta multe merg cu capul în jos!
B.: Din contra, noi asigurăm stabilitatea lumii.
Z.: Cu alte cuvinte birocraţii ţin lumea în loc.
B.: Orice progres este periculos. Mîine trebuie să fie ca astăzi.
Z.: Vă îmbată puterea cînd spuneţi „nu"?
B.: Păi, cum altfel!
În româneşte de VITALIE TEODORU
(Perpetuum comic ’88, pag. 247)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu