N-a mai fost timp

        Cînd eram mică, mămica trebuia să-mi citească o poveste iar eu trebuia să întorc paginile şi să mă prefac că citesc. Dar mămica a fost nevoită să ceruiască baia şi n-a mai avut timp de mine.
        Cînd eram mică, tăticul trebuia să vină la şcoală ca să mă vadă cum joc într-o piesă. Dar tăticul a fost nevoit să-şi scoată maşina de la reparat şi n-a mai avut timp de mine.
        Cînd eram mică, bunica şi bunicul trebuia să vină de Revelion la noi ca să vadă ce figură fac în clipa cînd primesc prima mea bicicletă, dar bunica nu ştia pe cine să lase acasă pentru a da de mîncare la cîini, iar bunicului nu-i pria vremea rece şi, de altfel, nici nu au mai avut timp.
        Cînd m-am făcut mai mare, tăticul şi cu mine trebuia să mergem la pescuit, la sfîrşit de săptămînă, să înălţăm un cort şi să prăjim peşte. Dar în ultima clipă tăticul a fost nevoit să împrăştie îngrăşămînt în grădină şi n-a mai fost timp.
        Cînd m-am făcut mai mare, trebuia să merg cu ai mei la fotograf, pentru obişnuita poză de familie, la sfîrşit de an. Dar fratele meu avea antrenament, sora mea nu mai venea de la coafor, tăticul ţinea morţiş să vadă un meci de fotbal la televizor iar mămica tocmai începuse curăţenia în bucătărie. Şi n-a mai fost timp.
        Cînd m-am făcut destul de mare ca să mă pot mărita şi să mă despart de ai mei, trebuia să mai petrec cîteva clipe alături de mama şi de tata, ca să le spun cît de mult îi iubesc şi ce mult le voi duce dorul. Dar Hank (cavalerul nostru de onoare şi un clown nemaipomenit) apăsa nerăbdător pe claxon în faţa casei, aşa că n-a mai fost timp.

În româneşte de PETRU IAMANDI

(Perpetuum comic ’88, pag. 248)