Microsioane (pc87)

Măiestrie

Unul sudează schiţe 
şi face romane.

Apărare

Nu puteţi spune că a hoinărit 
şi că a umblat cu capul în 
nori, cînd toată săptămîna 
care a trecut cerul a fost 
absolut limpede.

Gratitudine

Am zis să stea şi el pe hol. 
Apoi l-am băgat în cameră 
şi, acum, 
stau şi eu aici 
pe scară.

Justificare

E normal ca, adus din Jamaica, 
cu vaporul, 
pe timp de furtună, 
romul vînzătorului din Piaţa Amzei 
să conţină şi apă.

Gramaj

Şi din cea mai mare prostie, 
fie ea şi cît oceanul, 
dacă torni un strop de geniu, 
tot scoţi o vorbă de duh.

Eternitate

Romeo şi Julieta,
Ofelia şi Hamlet,
veşnic la fereastră,
se uită la noi cu ironie:
„Cîtă naivitate! Ei cred că am murit!"

Fabulă

Ursul a jucat, 
lumea l-a aplaudat 
şi ursarul a luat banii. 
Ursul s-a mirat:
— Bine, dar eu?
— Fratele meu urs, ai uitat că eşti urs? 
s-a mirat, la rîndu-i, ursarul. 
Noaptea, ursul şi-a amintit,
şi l-a mîncat.

Cronică dramatică

El juca rolul lui Romeo
Ea pe-al Julietei.
În cele din urmă s-au căsătorit
şi
deci,
s-au sinucis.

Modestie

Se spune că încă de la inventarea lor clopotele n-au fost
făcute din aur, din motivul uşor de înţeles
că mai puternic 
sună cele de aramă.

Recenzie

        Citindu-i manuscrisul, criticul a observat cu uşurinţă că romancierul a consumat o cerneală de calitate superioară şi foarte plăcută la culoare.
        Lucru care, fireşte, lăsînd la o parte micile invidii, ne bucură pe toţi.

Dezamăgire

Au corespondat douăzeci de zile 
şi în toate aceste douăzeci de zile 
ea i-a trimis douăzeci de fotografii
dar abia acum,
după douăzeci de zile de la căsătorie, 
el şi-a dat seama 
că toate cele douăzeci de poze 
au fost făcute 
din profil.


Vizita

        În expoziţie erau cele mai felurite aparate de uz casnic, dar nu se
opreau la ele decît bărbaţii, uitîndu-se îndelung la vînzătoare. 
        Femeile studiau autoturismele.

Muzeu

        Acesta e creionul pe care-l purta mai tot timpul în buzunarul bluzei, iar acesta caietul în care-şi nota, seara, impresiile de peste zi. Interesant e faptul că el nu omitea niciodată soarele, mai ales vara: „Azi a răsărit soarele". „Azi cerul a fost înnourat: soarele abia s-a văzut", „Azi cerul a fost limpede: soarele a strălucit cu putere".
        Iată şi pantofii cu care se încălţa: unul pentru piciorul stîng, celălalt pentru dreptul. Niciodată nu i-a pus invers. Dealtminteri, îi purta foarte rar, stătea mai mult în papuci pe această terasă de unde se aude rîul. Ascultaţi! Aşa era şi pe vremea aceea. Apa vine din munţi şi nu scade niciodată.
        Aceasta e maşina de ras. N-a mai folosit-o în ultimii ani.
        Aici e masa pe care a mîncat. Resturile de pîine sînt de la prînz. Vreţi să-l vedeţi? Nu, nu-l deranjaţi! Nu doarme niciodată la amiază. Mai curînd ar putea fi cu nişte prieteni.
        Joacă table opt ore pe zi.

(Perpetuum comic ’87, pag. 75)