MARCELA: Bună ziua!
DANIEL: Bună ziua!
MARCELA: Stimate domn, vă rog să mă ascultaţi. Sînt victima unui bărbat iipsit de scrupule. (Vorbeşte repede, fără întrerupere). Vreau să ajung la mătuşa mea, la Constanţa. Am făcut semn unui şofer aparent serios, care m-a invitat lîngă el... şi după douăzeci de kilometri, s-a oprit să se odihnească. Am coborît şi eu, să fumez o ţigară... Cum m-a văzut jos, a sărit la volan şi a fugit de sub ochii mei, lăsîndu-mă în plin cîmp. Vă imaginaţi în ce situaţie sînt. Merg pe jos de o jumătate de oră... Un gest greu de calificat. Dumneavoastră mergeţi spre Constanţa?
DANIEL: Chiar în oraş.
MARCELA: Sînteţi atît de amabil? Aş vrea să ajung la mătuşa mea.
DANIEL: Poftiţi, duduie.
MARCELA: Domnişoară.
DANIEL: Poftiţi, domnişoară.
MARCELA: Marcela.
DANIEL: Poftiţi domnişoară Marcela. (Se aşază amîndoi pe bancheta din faţă, se aude motorul, el conduce.)
MARCELA (cu o mare poftă de vorbă): Maşina e nouă?
DANIEL: Am terminat de curînd rodajul.
MARCELA: Şi un prieten de-al meu, tot aşa, încă nu terminase rodajul cînd i-a ieşit în faţă un camion, la o depăşire, şi l-a făcut armonică. Motorul era pe-aici, pe banchetă, el a trecut cu capul prin parbriz şi a ajuns drept în camion. Lat a rămas, pentru totdeauna! Bărbat tînăr, pînă-n patruzeci de ani. Cel puţin nu s-a chinuit. E un noroc să mori repede. Şi mie mi-ar place să mor aşa repede. Dumitale nu?
DANIEL (nu prea încîntat de povestea ei): Eu aş vrea să mor acasă, de moarte naturală.
MARCELA: N-aveţi dreptate! Moartea instantanee e cea mai uşoară! Eu îl socotesc norocos.
DANIEL: Nu-l invidiez pentru norocul ăsta.
MARCELA: Greşiţi. Un văr de-al meu avea o maşină de aceeaşi culoare ca asta. Într-o noapte, un autobuz l-a orbit, el şi-a pierdut cumpătul, a alunecat în şanţ, s-a dat peste cap de trei ori, s-a oprit într-un stîlp de înaltă tensiune. Mort pe loc! Bărbat în plină putere! Au rămas doi copii... (Daniel e din ce în ce mai neplăcut impresionat de poveştile ei catastrofale.) Ca şi ai vecinului meu de apartament. Tot aşa, începător, ca dumneata. Şoseaua era alunecoasă, plouase ca acum, era mîzgă, a pus o frînă bruscă, s-a rotit de două ori, a lovit un motociclist. Pe el l-a aruncat într-un copac a rămas spînzurat de o creangă. Au venit pompierii să-l dea jos. (Dă un mic ţipăt de spaimă.) Ce faceţi? Vă tremură mîna? (Daniel va da, din ce în ce mai tare, semne de nerăbdare, va creşte nesiguranţa lui în conducere). O prietenă de-a mea, tot aşa, îşi luase carnetul de două luni, tremura de emoţie, cînd se aşeza la volan. Ei bine, ce crezi că i s-a întîmplat? În loc să apese pedala de frînă, a apăsat pe accelerator, şi s-a repezit, de pe pod, drept în mijlocul apei! S-a înecat pe loc! O frumuseţe de fată! Fiţi atent! De cît timp aveţi carnetul?
DANIEL: O lună.
MARCELA: Se vede! Nu sînteţi prea sigur pe volan. Priviţi prea fix. Sînteţi prea încordat! Un prieten de-al verişoarei mele conducea tot aşa concentrat, obosea nervos, a adormit la volan, a ieşit din şosea, s-a izbit, cu toată viteza de zidul unei case, a intrat pînă-n sufragerie, proprietarii erau la masă. Cînd l-au văzut plin de sînge, s-au repezit să-i de-a o mînă de ajutor, dar era prea tîrziu, murise pe loc. Avea ochi frumoşi, ca ai dumitale. Extraordinar ce bine semănaţi! Şi la gură... Nu, la gură semănaţi cu fratele tatei. Venea de la băi, stătuse toată ziua pe plajă, în soare, a făcut o insolaţie, i s-a făcut rău la volan, maşina s-a înfipt într-o magaoaie mare, de bătătorit drumul. În viaţa mea n-am văzut o maşină mai turtită. Era ceaţă, pur şi simplu. Îţi închipui că nu putea să scape. Era ferfeniţă, şi el! (Daniel dă semne de exasperare, roteşte volanul, fără voie, într-o parte şi alta.) Vai! Mergeţi drept! Maşina fuge dintr-o parte în alta a drumului!. Nu vă simţiţi bine? Sau aţi luat un barbituric, ceva. Soţul prietenei mele suferea de insomnie. A luat noaptea un somnifer... S-a trezit bine da’, probabil că mai era sub influenţa lui, că reacţiiile erau foarte lente. I-a sărit în faţă un cîine, a vrut să-l ocolească, n-a mai putut reveni imediat, s-a rostogolit într-o prăpastie... o sută de metri! Abia a doua zi l-au găsit, bineînţeles mort şi cu mîinile prinse de volan. Cu greu le-au descleştat. Vai! Fiţi atent! Nu cumva aveţi dificultăţi cu vederea? Acum, pe înserat, sînt oameni care aproape că nu văd. Un vecin de-al meu venea de la munte, pe înserat, n-a observat că şoseaua cotea brusc, a mers drept, s-a izbit puternic de-o piatră de kilometraj, poate că n-ar fi murit, dar i-a intrat volanul în piept (arată pe pieptul lui unde i-a intrat volanul), şi i-a ieşit prin spate. (Daniel se fereşte, cînd ea îi arată pe unde i-a ieşit volanul.) Vai! Era gata să cădem în şanţ! Sînteţi un temperament nervos. La volan trebuie să fii calm. Un coleg de birou venea de la soacră-sa şi, pe drum, a început să se certe cu nevasta. Ştiţi cum sînt soacrele, bagă zîzanii, s-au luat la ceartă, el s-a înfuriat, a început să-i tremure volanul (Lui Daniel îi tremură foarte tare volanul în mînă.), cum vă tremură dumneavoastră acum, de furie n-a observat că treceau peste linia ferată, cu crucea sfîntului Andrei, s-a ciocnit cu o garnitură de tren care i-a tîrît o jumătate de kilometru, pînă cînd a reuşit să oprească. Erau praf-praf amîndoi! Vai! Atenţie!
(Se aude scrîşnetul unei frîne bruşte, un claxon puternic, Marcela e aruncată spre parbriz, Daniel se propteşte în volan.... nu se petrece nimic, dar el nu mai suportă, sare din maşină.)
DANIEL: Destul! Nu mai sînt în strare să conduc! Treci dumneata la volan! Lăsaţi-mi maşina în faţa casei! Telefonaţi-mi de unde s-o iau! Numărul meu de telefon e scris pe bord. Eu găsesc o ocazie şi vă ajung din urmă!
(Iese furios. Marcela priveşte lung după el.)
MARCELA: Are dreptate, E atît de nervos, că n-ar ma! fi putut conduce în siguranţă. Nu înţeleg de ce i se dă carnet de conducere unui om cu asemenea temperament! Bine, cel puţin, că e conştient! Dacă-l ajung din urmă, şi-mi face semn, îl iau pînă la Constanţa.
(Trece la volan şi conduce mai departe. Lumina se stinge încet pe Marcela care conduce foarte prudent.)
(Perpetuum comic ’87, pag. 72)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu