FOLCLOR ALBANEZ
O găină şi o vulpe s-au unit cu mult avînt,
Să cultive împreună o bucată de pămînt.
— „Adu, soro tu sămînţa, zise vulpea spre găină,
Că eu am s-o semăn iute, fiindcă sînt mai gospodină."
Şi fără să piardă vremea, găina puse-ntr-un sac
Sămînţa trebuitoare şi spuse pe-un ton posac:
— „Ei, e rîndul tău cumătră ca să treci la datorie.
Seamănă sămînţa asta, c-am făcut tovărăşie!"
— „Cum aşa? o-ntoarse vulpea! Am glumit bine-nţeles.
Eu nu mă pricep să seamăn, mă pricep doar la cules!
Aşa că, de data asta, dacă nu îţi e prea greu,
Ai s-o semeni singurică. La cules te-ajut şi eu."
Şi găina-n mare grabă, harnică cum este ea,
Semănă întreg ogorul. Vulpea numai o privea,
Şi se bucura în taină, precum face proasta-n tîrg,
Cînd văzu ea că recolta s-a legat şi-a dat în pîrg.
Dar cînd a venit şi timpul să înceapă seceratul,
Găinuşa obosită şi-a-ndemnat asociatul:
— „Ei e rîndul tău să seceri, prea stimată roşcovană,
Că mata întreaga vară, ai ars gazul de pomană!"
— „Nicidecum! ferit-a sfîntul! strigă vulpea cu temei.
Tot tu ai s-o seceri toată, eu fac snopii dacă vrei."
— „Păi asta-i tovărăşie?!" zbieră ea în gura mare...
Şi apucă să rupă spicele cu disperare,
Adunînd cu trudă grîul aplecat şi plin de rod
Tocmai cînd sfîrşise treaba, cu un mers tiptil, comod,
Apăru şi coana vulpe. Încărcă trei băniţi pline,
Îndemnînd-o pe găină: — „Ai muncit frumos şi bine!"
Mai umplu cinci saci cu boabe, şi spre-a termina gîlceava,
Îi mai dete şi găinii toate paiele şi pleava.
În româneşte de GABRIEL TEODORESCU
(Perpetuum comic ’87, pag. 200)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu