Se-oglindeşte nemurirea în pasajul de cristal
geru-adînc înfige-n spate
lungi tăişuri de pumnal.
Pierd din amintire lemnul
şi privesc la sobă rar
ca la un obiect de artă
cumpărat la anticar.
Se ascunde sub eşarfă
pe perete vechiul nud,
mă gindesc drept consolare
cum a dus-o
Byrd
la Sud.
Ca un zid precis
simt frigul,
şi-l analizez dogmatic,
dar rămîne
dur,
în preajmă
unic
şi
axiomatic.
Să aprind o ţigaretă!
Patru mucuri zac sub scrin.
Mă înclin
adînc
în faţa ne-nduratului destin.
Şi cu mucuri răsucite
cu-n „Jurnal de dimineaţă"
vindec toată-amărăciunea
şi dezgustul
meu
de viaţă.
25 ianuarie 1945
(Perpetuum comic ’86, pag. 14)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu