Meniuri pentru fotbalişti

         Aide memorie. (Nu e cum s-ar crede, la prima citire, „haide, memorie!", aşa cum strigi „Haide, cutare!", ci o formulă consacrată pentru ţinerea de minte a lucrurilor foarte importante pe care le uităm de la mînă pînă la gură). Meniul fotbalistului trebuie să fie extrem de vegetarian, dacă avem nevoie de un fundaş de fier, îi dam spanac, de un atacant iute. Îi servim înainte de meci un ardei cu gabarit redus, ciuşcă. Pentru ca adversarii să joace ca nişte papă-lapte... etc.
        Dimineaţa. Două ouă moi, cu coajă cu tot; în lipsa ouălor sînt bune şi ouăle de lemn. Pîine prăjită pe ambele părţi, pînă la scrum, un ceai uşor, eventual cu nuanţă laxativă şi jumătate kilogram de unt. Dacă după acest mic dejun nu va face un antrenament de dimineaţă á la carte, să-mi spuneţi mie „cuţu" (ceea ce nu este frumos).
        La prînz. De două ori îi umplem farfuria cu supă de chimion în care am pus piper — sau la alegere hrean colţos — felul doi va consta dintr-un splendid şniţel de dovleac cu foarte mult pesmet. I se vor mai oferi, din belşug, sote de morcovi raşi pe o parte, gulie umplută cu piure de cartofi, cartofi copţi, vinete coapte, ca desert mere rase şi un pahar cu lapte. Nu va dori să doarmă, se va cere din nou în peisaj, la alergări. Eventual un pepsi dar cum e mai greu de găsit, îi dăm apă mineraiă Şarul-Dornei, concentraţie de sulf 32%. Antrenamentul va fi o fugă de nebuni, un deliciu pentru antrenorul care va trebui să-i oprească din maşină, ca să nu iasă din judeţ.
        Cina. Micul dejun servit invers, dupa care se adaugă iaurt, dat cu linguriţa sau pipeta. Somnul va fi o alinare; notaţi cu atenţie tot ce vorbesc în somn şi dimineaţa rugaţi-l să pună în versuri sau reluaţi micul dejun. Va urma, desigur, poezie. După aceasta, arătaţi-i scumpului fotbalist sticle cu lichide ce se vînd după ora 10. Va refuza. Poftă bună!

(Perpetuum comic ’86, pag. 92)