Într-un tîrziu de noapte se-adunară statuile-n piaţă la plenară.
— Eu, zise una, o să-mi fac la anul
cu 200 de procente planul:
în loc de-o mînă-n sus, că ninge, plouă,
promit să le ridic pe amîndouă.
— Eu fac economie şi-ncă mare,
la ce gîndiţi? La statul în picioare:
în loc să stau ca orice muritor
voi sta de-acuma numa-ntr-un picior.
— Iar eu voi renunţa la piedestal!
— Renunţ şi eu la sabie şi cal...
— Dar dumneavoastră, îl interpelară
pe un bătrîn cu barba seculară
ce sta ca troienit într-o tăcere
de nepăsare, poate, sau durere.
— Eu, spuse el cu glasul pirpiriu,
rămîn aşa cum mi-a fost dat să fiu.
(Perpetuum comic ’86, pag. 95)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu