Abia scăpată de la coafor, Duduia a ajuns (nu ştiu prin ce întîmplare) în sala de cinema. Împreună cu o amică, abia scăpată şi ea nu mai ştiu de unde. Numai că Duduia nu-i o oarecare. Mai de voie, mai de nevoie, nedescoperindu-şi la vreme o vocaţie care s-o prindă, Duduia s-a trezit „critic de cinema". Ca s-auzi minune! Şi cum e mai greu să te recalifici cînd viaţa a cotit-o spre versantul ce dă spre pensionare, Duduia adună vorbele la-ntîmplare, cu mai multă dezordine de cum ai strînge gunoiul pe făraş cu mătura, şi se amăgeşte cum că destinul dumneaei ar fi să ajungă pînă la idee. S-auzi, idee! Dar cu băţul scurt nu poţi doborî nici merele de la poalele pomului, necum pe cele din înalturile coroanei. Aşa că ’mneaei în loc să ajungă la gînd se opreşte la cuvînt, scriindu-l şi pe acela bont şi fără har. Împrumutînd gîndului ce se cere a fi de specialitate un fel de iz de vocabular de precupeaţă, confundînd firescul cu banalitatea şi perseverînd a crede că longevitatea nesancţionată i-ar da nu ştiu ce drepturi de autoritate, mai ieri s-a apucat, într-o ogradă, să cotcodăcească spre o surată cum că din miezul unor fapte pe celuloid, ce-mi poartă semnătura, nu s-ar afla semnele, numai de ea ştiute, ale harului. Sărmană Duduie, iartă-mi că-ţi întrerup torsul calp al cuvintelor cu un sfat. Nu te mai aşeza în faţa miraculoasei pînze cu imagini că tot nu înţelegi mai nimic. Dar neputinţa de a înţelege nu poate fi ascunsă prin vorbe fără noimă, adresate vecinei. Şi ea tot un fel de bucătăreasă de cuvinte. Fă mai bine, fără precipitări cinefile, piaţa şi lasă să se vadă mai multă rîvnă în ale menajului (fie şi numai pentru propria-ţi persoană!). Te-ai alege măcar cu un stomac mai sănătos, nesilit să roadă cuvinte bolnave. În loc să te prefaci a şti să citeşti în imagine, mai bine cercetează rotundul cratiţei. Cu atenţie, cu multă atenţie. Doar aşa începe miracolul revelaţiilor. Poate-ţi citeşti acolo vreo fărîmă de vocaţie şi aluneci spre bătrîneţe împăcată cu lumea. Nu de alta dar s-ar putea ca-ntr-o bună zi să te trezeşti rătăcită printre cuvinte. Şi nici „cucu" nu te mai scoate de acolo, în vecii vecilor.
Parol, Duduie dragă!
(Perpetuum comic ’86, pag. 44)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu