Doamne, şi ce copaci mai erau! Verzi şi sănătoşi, programaţi să-şi schimbe frunzele în fiecare toamnă, dar frunzele pe care le lepădau în fiecare toamnă nu întinau spaţiile de iarbă din plastic, ci aşa rămîneau pînă în primăvară, cînd copacii erau reprogramaţi să înverzească din nou.
O, minunaţii copaci din plastic, pe ale căror lunecoase ramuri copii nu se puteau căţăra, iar îndrăgostiţii nu-şi puteau grava în eternitate numele deoarece fiecare tăiş de briceag cu care ar fi fost sculptate o inimă ar fi sfărîmat coaja de plastic! Păsările nu le puteau ciocăni trunchiurile pentru că şi păsările erau din plastic şi ele, dirijate după radio, săreau în sus, ciripind şi fluierînd gălăgioase şlagăre.
Era în secolul plasticului total, cînd totul, adică, era din plastic, începînd de la mobilă şi terminînd cu încalţamintea şi îmbrăcămintea. Totul era din plastic, numai visurile nu erau din plastic şi de aceea nici nu se prea găseau.
Oamenii, ca să poată să doarmă înghiţeau în cantităţi din ce în ce mai mari anumite pilule, în urma cărora cădeau în prăpastia unui somn negru, fără vise, din care se trezeau mai obosiţi şi buimăciţi. Pentru că aşa hotărîse ştiinţa: oamenii să nu aibă visuri, dar omul fără visuri încetează să mai fie aşa cum e, şi se aseamănă păsării din plastic care zboară radio-ghidată, fluierîndu-şi şlagărele gălăgioase după o casetă ce îi e schimbată la fiecare trei luni. Şi omul, unde să găsească visuri cînd el nu poate să adoarmă fără pilule, iar pilulele şterg visul?
Atunci, i-a venit în ajutor Marele Învăţat care a creat „Institutul pentru Vise".
În mai puţin de o lună, Marele Învăţat anunţa omenirii, prin toate mijloacele de informare, despre epocala sa decoperire: miraculoasa pilulă generatoare de visuri. Ce bucurie, aşadar, să poţi să adormi uşor alegîndu-ţi pilula cu visul dorit!
Călătorii ce-şi doresc anumite călătorii îşi pot visa, astfel, drumurile spre ţări îndepărtate; îndrăgostiţii cu iubiri nerealizate pot visa aventuri amoroase; fricoşii: fapte de eroism; sluţii: frumuseţi captivante; surzii se pot visa străluciţi solişti ai concertelor, iar actorii netalentaţi că sînt copleşiţi de aplauze furtunoase...
Locuitorii oraşului se aruncară cu un nechibzuit apetit asupra pilulelor pentru vis, iar Marele Învăţat nu şi-a precupeţit odihna pentru a-şi duce la capăt descoperirea. Laboratorul i-a ţinut loc de casă şi de masă, şi un an întreg n-a mai ieşit de-acolo, trasîndu-şi sarcina să-şi perfecţioneze într-atît pilula încît toţi cei ce doresc să vadă Japonia, să viseze într-adevăr Japonia; cei ce nu reuşesc în dragoste să se viseze înconjuraţi de cinci blonde frumoase şi cu picioare lungi, iar cei suferinzi de stomac ce rîvnesc într-una, să mănînce fasole cu cîrnaţi, nu numai s-o viseze, ci chiar să mănînce dorita fasole.
Isprăvindu-şi cu bine munca, Marele Învăţat părăsi laboratorul pornind în lume ca să-i vestească pe oameni ce fericire îi aşteaptă. În acest scop a organizat şi o conferinţă de presă, dar nu s-a prezentat nici un ziarist deoarece toţi dormeau şi visau că au ajuns scriitori celebri. Voi să se urce într-un taximetru care să-l ducă spre Consiliul de Miniştri, dar nu găsi nici unul pentru că toţi şoferii dormeau visîndu-se piloţi de aeronave. Se îndreptă spre staţia de tramvai, dar şi tramvaiele erau oprite pentru că vatmanii se visau conducători de autobuze. Porni, atunci, pe jos, dar oraşul întreg era adormit. Brutarii visau că au devenit cofetari, fîntînarii că sînt instalatori, elevii că au ajuns învăţători, iar învăţătorii că sînt profesori universitari...
Pe Marele Învăţat îl cuprinse panica şi alergă din farmacie în farmacie să strîngă toate pilulele de visat pe care, încărcîndu-le în containere imense, le azvîrli de pe ţărm spre a fi înghiţite de apele oceanului. Încetul cu încetul, visătorii, trezindu-se, au dat buzna în farmacii, dar farmaciştii ridicau neputincioşi din umeri. Se duseră, desnădăjduiţi, la Marele Învăţat pe care îl somară:
— Dă-ne înapoi pilulele! Nu putem trăi fără ele!
— Nu! Niciodată! răspunse Marele Învăţat. Visînd, veţi pieri! Acestea nu sînt visele voastre!
— Pilulele sau viaţa!
— Nu, nu vă pot da vise mincinoase! mai avu timp nefericitul să îngaime, în timp ce mulţimea năpustită asupra lui îl tîrî spre ţărm şi-l azvîrli în Ocean ca să-l mănînce peştii. Dar peştii nu-l făcură bucăţele, ci se zbenguiau de ici-colo, în jurul containerelor ale căror pilule se dizolvaseră în apă.
Un singur peşte, totuşi, l-a ciugulit pe Marele Învăţat şi a visat că a devenit rechin.
În româneşte de RALUCA TULBURE
(Perpetuum comic ’84, pag. 200)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu