FRAGMENT DINTR-O PLEDOARIE
(sau „Mult e dulce şi frumoasă...")
Aşadar, inflexibil, rămîn în disonanţă
Cu-ntreaga acuzare şi faţă de instanţă
Conced invariabil, în sens preponderent,
Că-n speţă, adevărul, ţîşneşte transcendent.
Pragmatic sau empiric, ca Aristot sau Kant,
Escamotînd mobilul dintr-un delict flagrant,
Prolix în recunoaşteri, puţin prezumţios,
În boxă nu se află un tip periculos.
Intransigent cu mine şi consecvent în cereri,
Nu am incertitudini şi nici măcar n-am temeri
C-ar fi premeditare şi că-n acest dosar
Încape vreo premiză sau vreun subsidiar.
Şi neostentativ, afirm cu devoţiune
Că fapta-ncriminată nu e infracţiune.
Justiţia imanentă nu are ochi legaţi!
......................................................
Pentru aceste toate, vă rog să-l achitaţi.
ÎNTR-O GARĂ
Înfrăţindu-se cu noaptea,
Trenul m-a lăsat să sufăr,
Tocmai pe linia-şaptea,
Trist şi singur, ca un cufăr.
Pînă-n zarea ce mi-o fură
O petrec cu lungi priviri,
Ca un lujer de răsură
Pe-un morman de amintiri.
Clipele-s o veşnicie
De cînd mi-a plecat stăpîna,
Gara a rămas pustie
Şi eu tot mai flutur mîna.
E un lac albastru noaptea,
Presărat cu flori de nufăr.
Tocmai pe linia-şaptea,
Plouă stele peste-un cufăr...
(Perpetuum comic ’84, pag. 103)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu